as avea cateva intrebari la dumneavoastra, am un prieten de 3 ani de zile cu care am stat zi de zi fiind studenti amandoi si locuind in acelasi apartament. ne-am certat in acesti 3 ani zi de zi din cauza fostei lui prietene care il suna tot timpul si cu care vorbeste zi de zi la telefon. l-am intrebat daca mai e ceva intre ei si imi raspunde de fiecare data ca sunt amici si ca eu sunt o nebuna, dar i-am gasit in telefon mesaje de la ea si mie nu mi s-a parut ca e un mesaj trimis de o amica, acum a plecat la el in oras deoarece facultatea s-a terminat. imi spune sa am rabdare, ca el se intoarce inapoi si ca o sa locuim amandoi, dar ma minte asa de cand a plecat. eu il iubesc enorm dar el in oras se vede si acum cu fosta prietena, pe mine ma suna din cand in cand si imi spune ca a fost ocupat, se enerveaza cand deschid subiectul despre noi doi. Ce sa fac, mai are rost sa continui cu el chiar daca imi este foarte greu fara el, mai are rost sa il astept, cand eu sunt convinsa ca el se vede si acum cu fosta prietena? va multumesc

buna ziua,
am 22 de ani, sunt studenta si stau cu chirie, din pacate in cea mai mare parte a timpului singura. prietenele mele au relatii serioase si nu reusim sa ne vedem decat o data la cateva luni, dupa ce tot amanm intalnirile. cu colegii ma inteleg foarte bine dar totusi nu am reusit sa formam un grup foarte inchegat.
prietenul meu este in alta tara si reusim sa ne vedem o data la cateva luni cate o saptamana cel mult. vorbim aproape zilnic pe internet totusi, dar simt ca nu este suficient. cu toate acestea, in curand vom termina relatia, au intervenit niste schimbari si se pare ca nu va mai fi posibila.

buna ziua. ma numesc oana, am 14 ani si sunt din oradea. am probleme cu mama mea, pt ca aceasta nu ma intelege deloc, si atunci cand este suparata se razbuna pe mine, spune ca sunt proasta, ca nu sunt buna de nimic si eu ma simt foarte prost din cauza asta si ma simt singura. va rog sa ma ajutati.

buna... sunt in clasa a 9a si nu prea ma inteleg bine cu colegele... nici in generala nu prea ma intelegeam dar acum nu  reusesc sa imi fac prietene... va rog sa ma ajutati cum sa fiu mai sociabila comunicativa... nici nuj cum trb sa fiu .......ajutatzi-ma pls pls pls :(:(:(:(

Cu greu imi gasesc cuvintele pentru a descrie ceea ce cred ca este o problema destul de importanta pentru mine. Am 27 de ani, facultate terminata, experienta de lucru atat in tara cat si in strainatate, experienta atat la birou cat si in relatii cu publicul. Cu toate acestea imi este teama de a lua atitudine, de a raspunde fara sa caut in ochii celorlalti aprobarea ca ceea ce sustin este bine sau, un posibil raspuns din partea lor pe care sa-l redau. Atunci cand sunt chemata de catre sefa mea imediat ma inrosesc, ma apuca ameteala si mi-e teama de ceea ce o sa-mi zica, incerc sa evit cat mai mult contactul cu ea direct utilizand telefonul sau mail-ul cu toate ca suntem la 5 m una de cealalta. Nu trebuie decat sa vad pe telefon numele ei sau sa ma strige ca imediat ma apuca o stare de teama incontrolabila.
Nu sunt incapabila, dovada este ca mi s-a prelungit contractul de munca, iar evaluarea a fost facuta impreuna cu managerii de la filialele din alte tari cu care eu colaborez. Si totusi mi-e frica de fiecare data ca gresesc, ca spun prostii. Imaginea pe care o au prietenii este aceea de femeie increzatoare in fortele proprii si plina de viata, de fapt asa eram acum, abia am acceptat sa fiu mireasa, de frica viitorului si a planurilor pe care nu le pot duce la implinire, acum mi-e teama sa merg si cu metroul iar inainte chiar imi placea.
Mi-e teama de orice. Va rog sa-mi dati unele sugestii pentru a-mi infrana teama.

Va multumesc din suflet.
Cosmina

Pentru prima oara simt nevoia sa vorbesc cu cineva care poate ma va ajuta putin. M-am casatorit in urma cu doi ani (am 23 de ani acum) si credeam ca toata lumea e a mea. Sotul meu e strain si am hotarat sa ne stabilim in tara lui. A mai fost casatorit inainte si are doi copii, de patru si sase ani. Pentru ca fosta sotie nu a avut grija de copii, statul i-a incredintat tutela acestora. Pentru mine a fost ca un soc, pentru ca s-au schimbat foarte multe. Copiii sunt foarte dificili, rai chiar, relatia noastra s-a racit si eu am ajuns sa ma simt ca o straina in casa si casnicia noastra. Acum simt ca nu mai rezist, sunt foarte nervoasa si ma gandesc sa plec, sa ma intorc acasa in Romania. Este o sarcina care nu o pot indeplini, stiu ca voi plange de dorul sotului meu, dar nu mai rezist. Am nevoie de putin ajutor. Va multumesc.