Pentru prima oara simt nevoia sa vorbesc cu cineva care poate ma va ajuta putin. M-am casatorit in urma cu doi ani (am 23 de ani acum) si credeam ca toata lumea e a mea. Sotul meu e strain si am hotarat sa ne stabilim in tara lui. A mai fost casatorit inainte si are doi copii, de patru si sase ani. Pentru ca fosta sotie nu a avut grija de copii, statul i-a incredintat tutela acestora. Pentru mine a fost ca un soc, pentru ca s-au schimbat foarte multe. Copiii sunt foarte dificili, rai chiar, relatia noastra s-a racit si eu am ajuns sa ma simt ca o straina in casa si casnicia noastra. Acum simt ca nu mai rezist, sunt foarte nervoasa si ma gandesc sa plec, sa ma intorc acasa in Romania. Este o sarcina care nu o pot indeplini, stiu ca voi plange de dorul sotului meu, dar nu mai rezist. Am nevoie de putin ajutor. Va multumesc.

Draga Veronica,

îţi înţeleg frământarea şi neliniştea, mai ales că eşti foarte tânără. Îmi este greu să-ţi dau o soluţie. Căsătoriile între oameni diferiţi ca mentalitate, cultură, zonă geografică presupun întotdeauna dificultăţi, iar plecarea din ţara natală predispune la sentimentul dezrădăcinării... ambii trebuie să facă efort să se adapteze unul la celălalt şi să se susţină reciproc. Credeai „că toată lumea este a ta“ fără să realizezi ce presupune să ai grijă de doi copii şi să te muţi într-un loc nefamiliar. Probabil că te-ai confruntat cu multe stări contradictorii, pe care ai ajuns să le crezi mai presus de capacitatea ta de a face faţă.

În primul rând, trebuie să îţi clarifici ce simţi faţă de soţul tău şi el faţă de tine. În orice caz, trebuie să discuţi cu el, cu sinceritate şi demnitate, greutăţile prin care treci. Numai împreună puteţi depăşi această răceală a relaţiei. Puteţi apela şi la un psiholog sau la un terapeut, dat fiind cadrul intercultural şi tabloul familial cu care vă confruntaţi.
Vă doresc să găsiţi soluţia cea mai bună pentru amândoi.

Succes,
Monalisa