Un vechi proverb chinez spune că „remediile şi hrana (alimentele) au o origine comună“, în perfectă consonanţă cu îndemnul hipocratic „hrana să vă fie şi leac de sănătate“. Chinezii vechi numeau ciupercile „elixirul vieţii“, iar romanii „hana zeilor“ şi credeau că ele apar datorită fulgerelor aruncate de Jupiter pe pământ în timpul furtunilor. Egiptenii le considerau un dar al zeului Osiris. Cea mai veche scriere despre ciupercile medicinale este un tratat medical indian datând din 3.000 î.H. În ultimele decenii s-a acordat o importanţă crescândă rolului sistemului imun în menţinerea stării de sănătate, în paralel cu creşterea numărului cercetărilor asupra afecţiunilor asociate cu disfuncţii imune: cancerul, SIDA, hepatitele cronice, sindromul de oboseală cronică etc.

Interesul oamenilor de ştiinţă s-a îndreptat din acest motiv şi asupra ciupercilor medicinale folosite de mii de ani în medicina tradiţională chineză pentru tratarea multor forme de tulburări imune. Farmacopeea chineză oferă date despre uzul medicinal a peste 100 de specii de ciuperci. Prezentări ale efectelor medicinale ale ciupercilor apar încă din cele mai vechi scrieri ale medicinii tradiţionale chineze. Astfel, în tratatul „Shen Noug Pen Ts'ao Jing“ (100-200 d.H.) se descriu Ganoderma lucidum, Poria cocos, Tremella fuciformis şi altele. Cea mai renumită lucrare de medicină tradiţională chineză, „Pen Ts'ao Kang Mu“ redactată de Li Shi-Zhen în timpul dinastiei Ming şi publicată în 1575 oferă date despe 20 de specii de ciuperci medicinale şi o ciupercă ce parazitează larva unei insecte (Cordyceps sinensis). (Bensky şi Gamble, 93). Multe din ele stau azi la baza a numeroase remedii produse în special de companiile farmaceutice japoneze, coreene şi chineze şi sunt folosite în clinică în întreaga lume.
Un principiu fundamental al medicinei orientale este reglarea homeostaziei organismului privit ca întreg. Ciupercile medicinale sunt foarte utile pentru atingerea acestui deziderat, datorită reechilibrării sistemului imun. În medicina chineză tradiţională ciupercile medicinale sunt încadrate în terapia Fu Zheng, omologul imunoterapiei actuale, fiind folosite pentru a creşte rezistenţa la orice tip de îmbolnăvire şi pentru a normaliza funcţiile corpului. Ele sunt utilizate pentru a trata deficienţele de QI, sânge, YIN sau YANG (în special pentru deficitul de YANG al rinichiului).
De-a lungul timpului diverse clase de compuşi, cum ar fi unele proteine, peptide, lipopolizaharide, glicoproteine şi derivaţi lipidici au fost clasificate ca fiind substanţe cu efect asupra sistemului imun. Dintre aceştia, polizaharidele sunt în general considerate exemplul clasic de substanţă cu acţiune imunomodulatoare (pot amplifica sau reduce activitatea sistemului imun în funcţie de o serie de factori: doză, cale de administrare, timpul şi frecvenţa administrării, mecanismul şi sediul acţiunii lor) (Tzianabos, 2000).
Polizaharidele cu acţiune imunomodulatoare au fost descoperite în numeroase bacterii cum sunt Streptococcus spp. (acid hialuronic), Bacterioides fragilis (polizaharidul A), Candida albicans (manan) şi Saccharomyces cerevisiae. Unele din ele au şi acţiune antitumorală şi citotoxică intensă cum este polizaharidul lui Shear extras din Serratia marcescens (Ooi şi Liu, 2000) sau cele din Escherichia coli, Streptococcus pyogenes, Acetobacter xylinum şi Salmonella typhimurium, dar din păcate cele mai multe dintre aceste polizaharide bacteriene sunt lipopolizaharide endotoxice şi nu pot fi folosite terapeutic uşor. (Whistler 1976)
În schimb, nici unul dintre compuşii activi imunostimulatori de tipul polizaharidelor care sunt prezenţi în ciupercile medicinale nu are efecte secundare notabile şi pot fi administrate în siguranţă chiar şi în timpul sarcinii şi al alăptării. De altfel, majoritatea acestor ciuperci sunt folosite şi ăn alimentaţie pe scară largă.
Principalele specii de ciuperci medicinale sunt următoarele:
Ganoderma lucidum sin. Fomes lucidus fam. Polyporaceae (Ganodermataceae) – lingura zânei (rom.); rei-shi (japon.) sau chinez, Ling-zhi (chin.); ciupercă nealimentară, folosită doar pentru calităţile sale medicinale speciale
Lentinus (Lentinula) edodes fam. Polyporaceae - shii-take (japon.); ciupercă alimentară
Phellinus linteus fam. Hymenochaetaceae
Poria cocos fam. Polyporaceae
Auricularia auricula fam. Auriculariaceae – Urechea lui Iuda, Burete de soc
Hericium erinaceus fam. Hydnaceae (Hericiaceae) -
Grifola frondosa fam. Polyporaceae - maitake (japon.)
Flammulina velutipes fam. Tricholomataceae – Ghebe de toamnă
Pleurotus ostreatus fam. Pleurotaceae – Păstrăv de fag (rom.)
Trametes (Coriolus) versicolor fam. Polyporaceae – Iasca de cioată a foioaselor; ciupercă nealimentară
Tremella fuciformis fam. Tremellaceae
Schizophyllum commune fam. Pleurotaceae
Agaricus bisporus fam. Agaricaceae – Ciupercile crimini
Agaricus blazei fam. Agaricaceae – hime matsutake (japon.)

dr. Cristina Cîmpean, preluare de pe site-ul http://ayurvedaromania.ro