În mod generic, feminitatea cuprinde o multitudine de aspecte îngemănate – o femeie desăvârşită este aceea care manifestă toate aceste aspecte în mod deplin. Manifestarea lor dezechilibrată şi necorespunzătoare va conduce în timp la apariţia unor tulburări şi suferinţe, mai întâi la nivel emoţional, ulterior la nivel bioenergetic-funcţional şi, în final, la nivelul trupului. Fiecare aspect al feminităţii are o zonă predilectă de proiecţie în corp. Să analizăm acum trei aspecte fundamentale şi să le abordăm din perspectiva conexiunii psiho-somatice.

1. Feminitatea manifestată în aspectul de iubire hrănitoare, care susţine şi se dăruieşte – are ca zonă de proiecţie sânii; blocajele în manifestarea acestor trăiri – însuşite încă din copilărie din familie sau apărute mai târziu – vor genera iniţial frustrare, iar ulterior diverse senzaţii neplăcute la nivelul sânilor şi, în final, mastoza fibro-chistică;

2. Feminitatea în aspectul de matrice şi maternitate originară, generatoare şi formatoare, de forţă conţinătoare – se manifestă mai ales la nivelul uterului; reprimarea şi neacceptarea ei va duce în cele din urmă, trecând prin etape succesive, la apariţia fibromului uterin;

3. Feminitatea în aspectul de interacţiune bipolară, masculin-feminin, în trăirea erotică mai ales, dar şi la nivel socio-familial – se reflectă preponderent în zona ovarelor; înăbuşirea şi reprimarea ei vor genera, într-un final, chisturile ovariene.

Afecţiunile sânilor. Mastoza fibro-chistică

Sânii sînt legaţi de unul dintre cele mai elevate aspecte ale feminităţii: iubirea care se dăruieşte, hrăneşte şi susţine. Merită reflectat mai mult la expresia populară „ţîţînile lumii“ (direct legată de cuvântul arhaic „ţîţă“), care trimite tocmai la forţa care „ţîne“ întreaga lume. Pentru o femeie, iubirea maternă este cea mai împlinitoare formă de iubire. Nu este iubirea dominatoare (care îşi lasă amprenta mai ales asupra inimii) şi nu vizează în mod special aspectele erotice (care se proiectează mai ales în zona ovarelor). Blocarea manifestării acestei trăiri este urmată de acumularea unor tensiuni în zona specifică de proiecţie, cu apariţia de tulburări în plan funcţional (dureri şi diverse alte senzaţii) şi, în final, a patologiei organice - cel mai frecvent, diverse forme de mastoză fibrochistică. Acest blocaj este, de cele mai multe ori, o limitare, o distorsionare a capacităţii de a primi şi de a transmite sentimente de afecţiune.

Dacă durerea provocată de frustrarea sentimentelor materne este foarte intensă (o mamă rănită sufleteşte de atitudinea copiilor, de lipsa lor de recunoştinţă, de nepăsarea lor, de felul urât în care se poartă cu ea, etc.), pacienta poate sângera de la nivelul mamelonului, iar dacă trauma afectivă este intensă şi repetată, pot să apară modificări displazice sau chiar neoplazice (cancerul de sân).

Fibromul uterin

Este o tumoră benignă a ţesutului muscular şi conjunctiv al uterului, căreia i se atribuie, atunci când sînt prezente, diverse senzaţii dureroase pelviene şi sângerari între menstruaţii (metroragii) sau un flux sangvin mai abundent la menstruaţie (menoragii).

Cauzele fibromului uterin sînt: frustrarea, ruinarea, violarea dorinţei sau a sentimentului de protecţie, de stabilitate, de intimitate. Lipsa de recunoaştere şi de gratitudine din partea bărbatului îi reprimă femeii energia latentă care-i asigură vitalitatea, capacitatea de a se manifesta, de a se exprima, de a fi ea însăşi. Consecinţa trupească este, adesea, tot fibromul uterin. O altă cauză a apariţiei fibromului uterin o constituie chiar reprimarea dorinţei de a fi mamă (de a avea un copil) din cauza condiţiilor (neajunsurilor) materiale, a ambiţiilor sau a obligaţiilor profesionale, a dorinţei de a avea libertate (pentru a călători, a se distra etc.), a nesiguranţei în căsnicie, a instabilităţii (sau a inexistenţei) relaţiei de cuplu, ş.a.m.d. Deloc întâmplător, marele duhovnic care a fost Părintele Arsenie Boca recomanda femeilor să nu avorteze, ci să dea naştere copiilor, avertizând despre consecinţele nefaste asupra stării de sănătate.

Chisturile ovariene

Cauza lor subtilă o reprezintă reprimarea funcţiei erotice: dacă nu este lăsată să se manifeste ca expresie a afecţiunii faţă de bărbatul iubit, energia sexuala este blocată şi, prin condensare, va determina apariţia de chisturi; fiind frustrată, femeia respectivă devine mai reţinută, se retractează, se închistează. Orice fiinţă umană are nevoie de o viaţă erotică împlinitoare, ipostaza în care aceasta îşi va manifesta liber potenţtialitatea afectivă, dăruind celuilalt din preaplinul său. În sens mai larg, orice om simte nevoia de a intra în relaţii cu semenii.

Simbolic, femeia se oferă pentru comunicare şi comuniune, se deschide, urmând ca bărbatul să-i răspundă. Aceasta duce la o amplificare a unor trăiri lăuntrice, realizând o stare de tensiune afectivă, o efervescenţă a dorinţei de a intra în relaţie, de a fuziona, care, în cele din urmă, debordează, se manifestă în exterior, se exprimă pe sine. Reprimarea acestei aspiraţii fireşti va determina, în timp, apariţia iniţial a unor senzaţii (greutate, apăsare, arsură, tensiune, înţepături, junghiuri, dureri nevralgice) şi, în final, apariţia chisturilor ovariene (atunci când, în cele din urmă, va prevala tendinţa la conformism şi inerţie).

O femeie care are vreuna dintre aceste afecţiuni trebuie să o considere drept un semnal cp perpetueazp o atitudine eronată prin care-şi reprimă energiile feminine. Boala îi este nu un duşman care trebuie reprimat ori eliminat, ci un aliat care o învaţă să-şi descopere natura proprie şi să o valorifice. Înţelegând unde greşeşte, femeia îşi poate redirecţiona energiile, mobilizându-le ascendent, spre împlinirea aspiraţiilor ei ideale şi nobile. Odată greşeala corectă, nemaiavând ce să semnaleze, boala dispare.

Articolul este adaptat după cartea „Fundamentele medicinei naturale. Principii generale“ scrisă de Dr. Dorin Dragoş şi apărută la Editura Deceneu.