Cuvantul "eu": cand oamenii folosesc in mod obisnuit "eu"... este "eu si povestea mea”, entitatea conditionata, in ultima instanta fictiunea pe care o identificam ca "eu".
La asta se refera oamenii cand spun "eu", dar exista un sens mai mai adanc al "eului".
In sensul atribuit de constienta umana comuna, "eu" exprima iluzia, ceea ce Buddha a recunoscut observand "iluzia sinelui", s-a referit la acel "eu" si a vazut dincolo de el;
Asadar, atunci cand acea iluzie este recunoscuta, acea recunoastere provine de la constiinta neconditionata.
Entitatea iluzorie nu-si poate recunoaste propria iluzie.
Deci recunoasterea iluziei este deja o lumina stralucind prin ea, sa zicem, din adancuri.
De acolo se ridica recunoasterea iluziei, a identitatii bazate pe poveste, forme, minte, identificare.
La aceasta se referea Isus cand spunea: "inainte ca Abraham sa fie, eu sunt". Nu "inainte ca Abraham sa fi fost, eu existam deja". Nu exista "a fost" sau "va fi" pentru eu. Este Prezenta eterna, eternul Acum.
Si la aceasta se refera Upanishadele: cel fara de forma, neconditionatul, nu este cunoscut niciodata intr-o relatie subiect-obiect, nu poate fi cunoscut astfel, am putea spune, nu poate fi cunoscut de loc.

Poti numai sa fii aceasta, sa realizezi ca esti aceasta, dar nu-l poti cunoaste asa cum cunosti un obiect inconstient. De aceea Upanishada spune: nu ceea ce oamenii adora este Dumnezeu, nu ceea ce vezi, auzi, gandesti, nu ceea in care crezi e adevar; acela e doar un gand, credinta e un gand (aici se face referire mai degraba la o convingere intelectuala si o adoratie pur exterioara; nu este vorba de credinta adevarata si adoratia autentica, bazate pe experienta mistica interioara. n.n.).
 
Sa crezi in Dumnezeu, in cele din urma este ceea ce oamenii adora, adica este un idol mental (poti sa crezi doar intr-o reprezentare mentala n.n.), este o ideologie si nimic mai mult. Dvs. credeti in Dumnezeu si cel de alaturi crede in comunism. Doua ideologii.

Deci nu e ceea ce "oamenii aici adora", nu ceea ce mintea gandeste, ce crede, ci ceea ce face posibila orice gandire, credinta, perceptie senzoriala.

Cel fara de forma din care apar toate formele. Si acesta este "eul" cel mai profund, esenta ce se amesteca in viata Dvs. cu formele.
Sinele se amesteca cu formele. Cel mai adanc, mai profund Sine. Si aici binecuvantarea si gratia este aceasta, ca in acest camp energetic.
Toate acestea sunt, sa zicem, extrase din Dvs., din adanc.
Ce este in Dvs. raspunde pentru ca se recunoaste pe sine in ceea ce pare exterior.
Si deci aceasta stare de prezenta atenta apare. In absenta acesteia singurul lucru care va poate aduce aici este suferinta si dezastrul, prabusirea formelor care acopereau ceea ce este fara de forma. Si aceasta este gratia si rolul invataturilor spirituale: Ne scutesc de suferinta, Economisesc mult timp de asemenea, pentru ca suferinta implica timp. In cele din urma ajungeti acolo prin multa suferinta, dar suferinta pe care ati traversat-o a fost de ajuns ca sa va aduca aici.
Fara ea nu ati fi venit, deci a functionat
Suferinta functioneaza, fara indoiala. Dar poate lua ceva timp pana sa
functioneze cu adevarat. Pentru un timp lung suferinta poate determina accentuarea iluziei egotice, a contractiei, a densitatii. Dar obiectivul este atins cand densitatea si greutatea autodistrugerii nu se
mai pot autosustine, devin...  
E ca si cum straturi, straturi cad. Si atunci, acele fiinte care realizeaza
aceasta privesc in urma la suferinta si spun "Ce cosmar!" Si apoi povestesc despre aceasta si realizeaza cat de mult seamana cu un vis toata suferinta resimtita.
Odata treziti spun "Ce cosmar a fost!" Si cand incep sa ii invete pe altii vorbesc despre iluzia suferintei, irealitatea ei. Din pozitia unde se afla, a realizarii lor, aceasta este adevarat. Poate sa nu fie adevarat
cand esti in mijlocul ei. Mergi si inveti: "orice suferinta este o
iluzie" si spui "OK, cred asta" si continui sa suferi si spui "e o iluzie, e o iluzie" Dar ea e un indicator, "suferinta e o iluzie" este doar un indicator, pina ce intr-o buna zi micul indicator poate atinge ceva…
Planeta este grea de durere.
Durere umana. In campul energetic al Planetei exista un lung timp de creare a durerii din iluzia egotica. Fiecare fiinta umana creaza durere din ea insasi, o forma dureroasa de identitate.
Sa nu stii cine esti este suferinta.
Sa nu stii cine esti dincolo de forma este tot suferinta.
Si astfel s-a creat o intreaga lume, din aceasta stare de constienta si
s-a creat multa durere din aceasta iluzie originara.
Pentru ca iluzia impregneaza tot ceea ce faceti, ganditi si experimentati. Este colorat, distorsionat de acea iluzie. Si mai devreme sau mai tarziu totdeauna se transforma in durere.
Deci oamenii se afla in acest camp energetic colectiv al Planetei, sub aceasta greutate enorma reprezentata de durerea umana.
Si fiecare om poarta o parte din ea, adaugandu-se la durerea pe care a
experimentat-o in aceasta forma ca si copil… reziduuri de durere pe care oamenii le poarta in ei. Eu il numesc "corpul durerii", care este in parte personal, desi in cele din urma nimic nu e personal, nu are de-a face cu cine sunteti, dar in sensul ca deriva din copilaria Dvs, trecutul Dvs, trecutul acestei Forme.
Reziduuri lasate de suferinta pe care ati experimentat-o in aceasta Forma. Si o alta mare parte din ea este campul energetic colectiv al suferintei, suferinta colectiva din inconstientul uman, Greutatea acesteia.
Si cand am inceput sa-i invat pe ceilalti, mi-am dat seama.
Cand am inceput sa inteleg aceasta transformare interioara petrecuta
acestei Forme, am inceput sa inteleg ca este intim conectata cu abandonul.
Este intim corelata cu starea de abandon complet aliniata cu prezentul.
Am inceput sa-i invat pe ceilalti aceasta.
Si radacina profunda a suferintei este starea de ne-abandonare in care oamenii se afla de mii si mii de ani.
Deci am inceput sa-i invat pe ceilalti ca nu mai trebuie sa sufere.
Si gradat am observat ca si cei care erau capabili sa se abandoneze total prezentului, mai experimentau sinuozitati ale durerii in vietile lor, chiar daca se abandonau. Si atunci am inceput sa invat despre
corpul uman al durerii in timp ce il observam, si am realizat ca fiecare purtam partea noastra de durere umana colectiva, ceea ce este in ultima instanta corpul durerii.
Este o manifestare a inconstientului uman. Si oamenii il poarta in corpul lor. Este un camp energetic ce nu este fluid, este energie a vietii blocata.
Si se manifesta fie ca manie, fie ca frica puternica, fie ca greutate a
depresiei.
Deci este un camp energetic al durerii pe care oamenii il poarta. Si uneori nici nu-si dau seama ca e acolo, adormit uneori. Si viata merge minunat, va abandonati prezentului si chiar ati putea crede
"asta e, am ajuns in sfarsit". Si dintr-o data se intampla ceva, ceva
nu merge bine, un gand va vine in minte ce dintr-o data se dezvolta si devine un detonator pentru un influx enorm de durere in orice fel de forma: manie, frica, greutate a tristetii… Si deodata sunteti complet depasiti de ea, se revarsa in mintea Dvs, energizeaza toate structurile
mentale ale ego-ului.
Energizeaza si amplifica povestea, toate identificarile, "eul", "sinele"
confectionat de minte. Devine extrem de puternic prin aceasta, iluzia devine puternica prin aceasta durere umana.
Si incepeti sa va ganditi, toate gandurile reflectand campul energetic al corpului durerii. Deci corpul durerii s-a mutat in mintea Dvs.
Si guverneaza, controleaza procesul gandirii, si chiar se hraneste din fiecare gand.
Dvs. intariti corpul durerii prin acele procese de gandire pentru ca
orice gand corespunde frecventei de vibratie energetica a corpului durerii.
Daca este mania, vor fi ganduri de manie. Si in acest mod corpul durerii se reinnoieste pe sine.

Si astfel corpul durerii devine un "sine", va identificati cu el ca "sine",
credeti ca el este "eu". Chiar este "Dvs", va poseda ca sa zicem asa.
Si se hraneste pe seama altor oameni. Daca ar spune-o deschis, dar el nu o face, doreste sa faca pe cineva nefericit.
Si vrea ca altcineva sa ma faca pe mine chiar si mai nefericit. Si de obicei reuseste. Deoarece un corp al durerii activ, in timpul perioadei sale de activare, odata ce este hranit de mintea Dvs. si de reactiile altora se retrage in perioada de latenta. Si astfel un corp al suferintei poate usor trezi cateva corpuri ale suferintei din vecinatatea sa.
Se intampla uneori in familii, la seviciu, oriunde oamenii se aduna...
O adunare de consiliu... de exemplu.
Un corp greu al durerii dintr-o adunare de consiliu poate trezi toate celelalte corpuri ale durerii latente din acel consiliu... si iese o mare drama...
Deci este minunat sa observi cum functioneaza.
Daca iesiti si corpul Dvs. al durerii este activ, poate de o ora, sau de o zi intreaga in unii oameni. Poate fi activ de cateva zile, variaza mult,
pentru unii oameni e numai cateva minute, dar acestia sunt cei care tind sa devina mai constienti, deci nu mai poate trena pentru ca
este recunoscut, uneori inainte de a iesi cu adevarat din minte. Dar daca iesiti si corpul Dvs. al durerii este activ, atrageti alte corpuri ale durerii active, deoarece corpurile durerii active se recunosc unele pe altele.
Deci in orice situatie intrati cu un corp al durerii activ, chiar daca il ascundeti, in acel moment e in minte, activ, va foloseste mintea, dar Dvs. zambiti... evident. Si dintr-o data cineva va ataca. Verbal sau in orice alt fel. E cineva al carui corp al durerii l-a recunoscut pe al Dvs:"Ooo,...  uite,... ce de mancare!" Si plecati de acolo in celalat colt si se intampla din nou ca altcineva va ataca si intreaga lume pare a fi ostila. Pentru ca fiecare corp al durerii ve recunoaste. In afara de cele total adormite in anumiti oameni care tocmai au trecut prin perioada activa si nu mai vor alta durere, n-au terminat de digerat inca.
Deci orice alt corp al durerii va recunoaste. Si ii va place sa se intalneasca cu altul si sa se hraneasca unul pe seama celuilalt.
Si pentru unii oameni corpul durerii este asociat cu sexul opus.
E un lucru ciudat dar care nu este asa de rar.
E chiar de multe ori cazul cand, dar nu neaparat totdeauna, cand ati avut o relatie dureroasa cu un parinte.
Atunci relatia Dvs. cu un barbat sau cu o femeie este asociata cu corpul durerii.
Si nu este iesit din comun ca oamenii sa-si aleaga partenerii prin prisma corpului durerii, in mod inconstient desigur.
Cand va indragostiti, deseori corpul durerii ajuta si ia parte la proces.
Si aceasta atractie puternica pe care o simtiti este partial atractia prin corpul durerii, a corpului durerii altcuiva, care il completeaza perfect pe al Dvs.
Si dvs. credeti ca persoana e "cea ideala". Si astfel va simtiti foarte puternic atrasi catre acea persoana.
Si toti cunoastem oameni, poate chiar noi insine, care sunt mereu si mereu atrasi de acelasi gen de persoane care le creeaza acelasi gen de durere.
Si apoi zic: "De data asta nu mai aleg un partener cu un corp al durerii, vreau pe cineva constient" Si asa alegeti pe cineva care practica meditatia, e vegetarian. Si desigur ziceti ca trebuie sa fie constient. Si probabil uitati ca si Hitler a fost vegetarian… Si incepeti sa traiti impreuna si apoi realizati: "dintr-o data se intampla iar!”, “M-am indragostit, si m-am casatorit cu acelasi om din nou! "Asta pentru ca atractia s-a realizat prin intermediul corpului durerii.
Multe casatorii sunt de genul acesta.
Va casatoriti cu un corp al durerii.
Exista expresia: "unele casatorii sunt facute in rai, asta e facuta in iad" Deci corpurile durerii se recunosc unele pe altele, si de aceea se atrag.
Dar corpurile durerii nu vor sa fie recunoscute drept ceea ce sunt cu
adevarat, asa ca poarta o masca.
Nu vor lumina atentiei Dvs. asupra lor, vor sa se reverse in mintea Dvs, sa se reinnoiasca utilizandu-va mintea si chiar si alti oameni.
Ele pot continua sa se reinnoiasca numai daca nu le recunoasteti drept ceea ce sunt.
Daca recunoasterea nu este prezenta, de fiecare data sunteti acaparat complet si imediat aceasta devine "sine", devine "eu", dar un "eu" nefericit.
Deci pentru a intrerupe aceasta e simplu... sa fiti suficient de atenti si desigur, nu va puteti "face" sa fiti suficient de atenti, atentia, prezenta necesara pentru a observa corpul durerii nu o puteti realiza prin efort, sa va "faceti" suficient de atenti.
Ori e, ori nu e.
Nu puteti face altceva decit sa va abandonati
In cazul Dvs. este, pentru ca sunteti aici {cei din sala, si nu numai...}
E un semn clar ca suficienta Prezenta exista pentru ca Dvs. sa va intalniti corpul durerii in stare de atentie, si sa-l observati.
Daca e posibil, in momentul in care apare ca un impuls imens de energie e bine sa observati aceasta.
Poate nu puteti inca sa o opriti.
Nu e necesar sa o opriti, ci doar sa o urmariti.
Daca e posibil sa o surprindeti inainte de a deveni gand, sa o surprindeti la nivel energetic, chiar cand incepe sa se miste prin mintea Dvs.
Asta e mai usor de facut cu anumite corpuri ale durerii decat cu altele.
Daca frecventa corpului Dvs. al durerii este predominant grea, greutate si densitate enorma, cand va acapareaza merge cu procese lente si greoaie de gandire, "Oh, ce ingrozitor e totul! Ce complet de fara sens si ingrozitor! Si intreaga lume e inecata. Acestea sunt usor de prins pentru ca apar mai lent "oh, uite-l!"
Si sunt alte corpuri ale durerii care contin mult foc, manie si apar...
Si este foarte greu sa le prinzi pentru ca nu exista nici un interval, apar ca fenomen energetic si inainte de a-l percepe astfel devin gand si atacati pe cineva. Sau daca nu e nimeni prin preajma, atunci atacati in mintea Dvs. pe cineva.
Si astfel corpul durerii va acaparat deja mintea.
Cel mai dificil de prins e daca e predominant manios.
Si se poate sa nu-l prindeti pentru ca intervalul intre a-l vedea ca
fenomen energetic si transformarea sa in gand si deci in "eu", "sine", intervalul e prea scurt sau aproape inexistent.
De dedesubtul corpului durerii este o Prezenta care observa, Dar poate sa nu se intample inca, poate asteptati pana se sedimenteaza si apoi,
foarte repede, constientizarea apare si realizati ca a fost corpul durerii.
"El era.  Tocmai se hranea din mintea mea si din situatie" Si cu cat este mai multa constienta, cu atat mai repede va treziti dupa
ce se sedimenteaza. Puteti sa va treziti cand mania se sedimenteaza.
Este uneori un interval cand campul energetic diminueaza, corpul durerii incepe sa va paraseasca mintea, incepe sa se retraga pentru ca s-a hranit destul, incepe sa se retraga din mintea Dvs.
Si in acest moment, cand incepe sa se retraga, il puteti sesiza ca pe un camp energetic. Nu ati ratat, sunteti acum acolo.
Oricand sunteti acolo ca Prezenta e bine.

Alte corpuri ale durerii pot fi surprinse cand apar ca si fenomen energetic. "Iata-l" Si il observati, il lasati sa existe, aceasta e cheia.
Il lasati sa existe. Nu puteti lupta cu el.
Cheia e chiar aici, chiar aici, sa spuneti DA, pentru ca exista, exista chiar aici, este ceva-ul momentului prezent.
Si astfel il imbratisati, ceea ce implica faptul ca exista o prezenta martor, deci Dvs. il imbratisati, il lasati sa existe, si lucrul uluitor este ca, atunci cand incepeti sa realizati aceasta, chiar in cazul unui corp al durerii, poate sa existe o spatiere in jurul lui.
Chiar si in cazul unui corp al durerii manios, care se infierbanta si striga.
Si dintr-o data Dvs. stiti si il lasati sa existe. Si dintr-o data exista un pic de spatiu in jurul lui.
Libertatea apare cand sesizati natura non-personala a corpului durerii. Cand sesizati natura non-personala a durerii emotionale, chiar daca mania nu se recunoaste pe sine ca durere.
Vedeti, natura non-personala a tuturor acelor miscari energetice pe care le numim miscarile corpului durerii, sunt recunoscute drept durere umana. Ele devin personale numai cand amplifica si energizeaza povestea din minte, care este "povestea mea", sunt "eu".
Este o iluzie ca e o problema personala.
Si dintr-o data, cand lasati corpul durerii sa existe ca si fenomen energetic, nu mai reprezinta o problema personala.
Si realizati ca e foarte asemanator la toate celelalte persoane, in principiu e la fel.
Mania este manie, manie umana. Frica este frica, frica umana.
Si tristetea, greutatea depresiei este tristetea si greutatea tristetii umane.
Nu exista nici o persoana acolo si deci este foarte veridic sa spunem " nu sunt eu, este durere umana traversandu-ma, e conditia umana si iata, asta este "Si ce puteti face cu conditia umana, care este conditia constiintei neabandonate de un milion de ani? Aduceti abandonul.
Corpul uman al durerii exista doar din cauza unui milion de ani de ne-abandonare. De iluzie egotica. Si astfel, pur si simplu aduceti abandonarea.
Numai cand il credeti, cand devine "sine", corpul durerii energizeaza structurile mentale pe care le numim "sine", "sinele" creat de minte.
Amplifica acele structuri, atunci se hraneste.
Cand corpul durerii nu poate patrunde in acestea, el nu poate castiga energie noua.
Si energia care exista, daca-i permiteti sa existe, se disipeaza.
Nu e ca si cum nu ati putea-o omori, nu e nimic de omorat, e energie vitala, e structura a corpului, asta-i tot.
Mania reprezinta doar o uriasa cantitate de energie vitala, cu o frecventa particulara, incatusata. Si apoi o acceptati. Prezenta e unicitate.
Si dintr-o data...
Aceasta transmutare poate fi descrisa ca si cum durerea, frecventa vibratorie a durerii se transmuta intr-o frecventa mult mai ridicata, a Prezentei, se consuma si devine constienta, Prezenta.
De aceea mai multi oameni cu corpuri ale durerii extrem de dureroase au devenit eliberati decat oameni cu corpuri ale durerii relativ slabe.
De aceea de obicei oameni despre care ati spune "Nu are nici o sansa.  Nu in viata asta…“, “Uita-te la corpul lui al durerii, e..."
Si puteti sa va inselati foarte tare.
Corpul meu al durerii a fost extrem de greu, corpul durerii al acestei Forme. Si numai devenind de nesuportat de greu s-a dizolvat dintr-o data. Si adevenit constienta.
Pentru multi oameni dizolvarea se petrece dupa o perioada de timp.
Asta nu inseamna ca nu va puteti deja elibera de suferinta, pentru ca atunci cand nu va mai identificati cu corpul durerii ca fiind o problema personala, "eu", "sine", cand pur si simplu il recunoasteti ca o miscare
a energiei in interiorul dvs, recunoasteti asta, aduceti Prezenta, il lasati sa existe. Si atunci nu se poate reinnoi. Transmutarea a si inceput deja cu asta.
Nu trebuie sa "faceti"ceva ca sa va eliberati de corpul durerii.
Nefacand se poate "face".
Se poate spune ca pentru a te elibera de corpul durerii, opusul lui, adica, "a face", e de fapt ceea ce il face sa functioneze.
In realitate opusul lui "a face" este "a permite".
Dar a permite implica faptul ca Dvs. sunteti acolo ca si Prezenta martor.
Pentru ca daca nu sunteti acolo ca si Prezenta martor, atunci nu puteti permite.
Si insasi esenta corpului durerii este ca el nu permite.
El nu permite nimic.
El este esenta ne-permiterii.
Deci "nefacand" ceva spre a fi liber, cheia este sa-i permiteti sa existe.
Aceasta se aplica la nivel interior corpului durerii, de asemenea se aplica unor situatii de la nivelul exterior in care sunteti blocati de mult timp sau in mod repetat. Cand va regasiti iar si iar in situatii similare.
Si ati incercat sa iesiti. Un loc nou, o tara noua, un partener nou.
Si intrati in aceeasi situatie.
In aceste cazuri de asemenea, a nu mai continua sa "faceti" va poate scoate.
Numai permitand acestui moment sa existe total asa cum este, cu alte cuvinte starea de abandon, schimbarea se va produce.
Si se produce repede prin abandon.
Desigur, exista si situatii cand trebuie sa actionati, sa faceti ceva, sa
remediati o anumita situatie.
Dar in special situatiile in care va aflati blocati, care se petrec la fel iar si iar, au nevoie de abandon.
Nu puteti fugi in continuare tot restul vietii, nu puteti fugi de ceva, fugi
de partenerul Dvs. la un alt partener, si apoi de urmatorul...
Sau de oriunde ati locui si in orice fel de relatii ati fi.
Deci nivelul interior si cel exterior sunt una.
Cea mai mare putere pentru transformare rezida nu in "a face" ci in "a permite". Si permisiunea implica o alta perspectiva. Este capacitatea de a privi, metaforic spus, nu neaparat cu ochii, de a va privi corpul durerii.
De a-i acorda atentie.
Trebuie sa-i permiteti sa fie inainte de a-i acorda intreaga atentie.
Si a acorda intreaga atentie reprezinta a-i permite.
Nu-i permiteti sa existe, nu-i puteti acorda intrega atentie.
Deci aceasta este puterea Prezentei.
A acorda atentie, de asta am vorbit ieri, ca si preliminarii, despre actul relativ simplu de a acorda intreaga atentie unei perceptii senzoriale, un copac, o floare, oameni in miscare.
Acordandu-le atentie pura. Privindu-le. Permitandu-le total sa existe.
Neavand nevoie sa le interpretati.
Si acum acordam atentie acestui fapt. Si aceasta este constienta neconditionata.
O inteligenta vasta priveste. O inteligenta vasta actioneaza.
In terminologia chinezeasca: Dao este acolo.
Si Dvs. ii sunteti total aliniati si el priveste.
Acea inteligenta este acolo si a privi este suficient pentru a initia transformarea acelei situatii.
Observarea este de ajuns, nu este necesara nici o analiza prin intermediul mintii: "Cum pot sa scap de corpul durerii?”, “ Cum pot sa scap de aceasta situatie problematica in care ma aflu de 15 ani?”, “ Si la care m-am gandit timp de 15 ani?”, “Si am analizat-o. Si am incercat si asta, si cealalta...”
"Dar ce nu ati incercat a fost sa priviti. Pur si simplu sa priviti in campul acelei Prezente atente si sa-i permiteti sa existe. Si sa vedeti ce se intampla. Dar cand zic "sa vedeti ce se intampla" pot fi gresit inteles. Nu exista o asteptare a vreunui rezultat viitor in a privi.
Este doar privirea. Observarea, A da atentie. A permite sa existe. Si exista o enorma putere in aceasta. In mod cert o mai mare inteligenta este eliberata decat cea existenta in mintea umana limitata, chiar si in cea mai grozava minte umana.
Si din nou, pentru ca totul este interconectat, am inceput intalnirea noastra de astazi reliefand puterea de "a nu sti".
Asadar cand "privesti" ceva nu simti ca "stii".
Deci acesta este un alt aspect, cand priviti, chiar si la corpul durerii, nu trebuie sa stiti nimic despre el, e doar privirea. Cand nu mai e necesara o intelegere ulterioara.
Si orice e necesar acum, apare. Poate sa apara in mai multe forme.
O transformare brusca din interiorul situatiei.
Sau poate sa apara sub forma unui gand brusc.
Si deodata acel gand este o realizare: "O! In regula!" O brusca introspectie.
Poate sa apara ca un factor sau eveniment exterior aparut brusc in cadrul situatiei si care o schimba complet.
Poate veni ca un impuls interior spontan si faceti ceea ce trebuie fara urma de indoiala, actiunea potrivita se petrece.
Deci transformarea se poate manifesta in multe forme, dar conditia de baza este sa nu se aduca mintea conditionata, incercandu-se astfel rezolvarea prin cunoasterea foarte limitata a mintii conditionate, chiar si a celei mai grozave minti.
Si ceea ce numim "cele mai grozave" minti de pe Planeta, acei oameni deosebiti, urcati pe piedestaluri, nu sunt de fapt cele mai grozave minti.
Ei au cumva acces, au anumite abilitati, probabil in domeniul aspiratiilor, sa fie in acea stare de atentie pura, observare pura.
Si asa probabil Einstein a sesizat o formula matematica, acele mazgalituri pe tabla care desigur tin de minte, dar desigur au existat strafulgerari pe care le-a avut, pe care nimeni nu le-ar fi putut deduce cu mintea.
El a avut abilitatea, ca si alte "minti" creatoare, cum le numim, sa priveasca.
Si a facut afirmatii profund mistice, adanci, deci a avut acces la acele
profunzimi pe care le-am mentionat. El chiar a spus odata: "Vreau sa cunosc mintea lui Dumnezeu, restul sunt detalii". Altfel spus: "Vreau sa-l cunosc pe Dumnezeu, restul sunt detalii".
Altfel spus el a spus: "Vreau sa stiu ceea ce este dincolo de timp si forma, restul este lumea formelor, detalii".
Deci acea putere este propria Dvs. putere, puterea Universului in Dvs.
Deci priviti-va astfel corpul durerii.
Si orice ati privi astfel este imbratisat, este acceptat.
Uitati-va la cea mai rea situatie conflictuala, lumea este plina de situatii conflictuale ingrozitoare.
Si oricine intra acum in campul Dvs. de atentie, oameni in conflict,
priviti-l, acordati-i intreaga atentie. Aduceti acolo acea atentie.
Oamenii discuta sau se cearta si Dvs. stati.
Si dintr-o data ceva se intampla. Dintr-o data poate se opresc din vorbit. Sau Dvs. spuneti ceva, un lucru decisiv la care nimeni nu s-a gandit si care schimba totul.
Orice se poate intampla, nu puteti sti in ce mod pana la sfarsit acea
inteligenta face fata situatiei. Dar ii face fata puternic.
Orice persoana agitata care vine la Dvs. "Asta s-a intamplat... a venit
la mine... ...si mi-a zis..." Si apoi vedeti ce se intampla.
Am mai povestit aceasta, cand am realizat asta pentru prima data.
La scurt timp dupa transformarea mea interioara, o femeie extrem de agitata a venit la mine, cu un ego foarte puternic, povestind depre drama ei. "Trebuie sa faci ceva, trebuie sa ma ajuti, vino sa vorbesti cu avocatii, fa asta... " Si pentru 15-20 minute am ascultat acest corp al durerii greu. Ea ca si corp al durerii dorea ca eu sa confirm realitatea povestii, realitatea situatiei, realitatea problemei. "Te rog, confirma ca este real"
Si pentru 15-20 minute i-am acordat atentie, doar permitand sa se desfasoare. Atunci a fost prima data, ulterior s-a intamplat de mai multe ori, cand am realizat puterea aceasta transformatoare.
cand ea s-a oprit deodata din vorbit s-a uitat la toate actele avocatesti din jurul ei, sute de acte din procese in care era implicata de ani de zile. Si dintr-o data s-a uitat la mine si a spus, la toate hartiile si a spus: "Aceasta nu este deloc important, nu-i asa?" Si eu am spus: "Nu, nu e." Si a doua zi am vazut-o si mi-a spus: "Ce mi-ai facut noaptea trecuta?”, “Noaptea trecuta a fost prima de 20 de ani
in care am dormit bine." "Ce mi-ai facut?"
Ego-ul ei se intorsese putin si ea avea o infatisare suspicioasa. "Mi-ai facut tu ceva..."
Si de atunci incolo a crezut ca am puteri ascunse.
Dar daca credeti ca acea putere este puterea Dvs., foarte repede se ascunde si se blocheaza, pentru a realiza ca nu trebuie sa existe nici un mijloc.
Daca va imaginati vreun mijloc, apare ego-ul, prin orice usa din dos si pretinde a avea anumite aptitudini: "Eu am vindecat-o pe femeia aceea in acea noapte!" E posibil. Ego-ul poate reveni.
Ceea ce inseamna ca portalul se inchide din nou.
Deschiderea a disparut.
Mica identitate egotica s-a intors si a pretins anumite aptitudini: "Eu am facut asta!"
Tu n-ai facut nimic, s-a intamplat pentru ca nu erai acolo. S-a intamplat pentru ca erai transparent, erai deschis, erai o deschidere.
De asta s-a intamplat, nu pentru ca erai acolo, ci pentru ca nu erai acolo.
Feriti-va de lucrusorul asta din cap, micuta identitate egotica: "Unde e usa aia din dos? Trebuie sa intru pe undeva!”
O putere enorma poate veni prin ei si la un moment dat apare pretentia de a fi speciali: "Eu sunt acela" "Si tu esti acela, dar nu atat de ACELA ca si mine".
Deci asta este desigur ceva de supravegheat la sine insusi. Pretentii speciale de a fi special. Pentru ca fiecare ego, fiecare entitate egotica este "speciala", foarte "speciala" "Problemele mele sunt foarte speciale." "Mult mai mari decat ale tale." "Cunoasterea mea mai vasta decat a ta." "Suferinta mea mult mai mare decat a ta."