Este deja destul de evident ca pasapoartele biometrice cu cip RFID reprezinta un pas important catre dictatura globala a fiarei (noua ordine mondiala ?).
Cartile de identitate biometrice il reprezinta pe al doilea. Unii deputati mai "avantgardisti" au formulat deja ideea ca aceste carti de identitate (prevazute a se emite din 2011) ar fi de folos si pentru obtinerea rapida a creditelor.
Deja pe alte meleaguri se renunta din ce in ce mai mult la banii "cash" si se plateste numai cu cardul. Se pune problema in SUA, Japonia si unele tari din vestul UE sa se emita un card universal care sa fie si ID (carte de identitate), permis de conducere, card de sanatate, card bancar, cheie pentru casa si masina etc.
Ultimul pas, cel decisiv, implica renuntarea si la aceste carduri universale (ce se pot pierde) si inlocuirea lor cu implanturi RFID (pe mana dreapta sau pe frunte ?). Aceste implanturi sunt deja utilizate ca dispozitive de localizare a persoanelor (Personal Locating Device) sau de acces in arii restrictionate.
Tehnologia exista deja pentru a se implini profetia apocaliptica:
"13.16. Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei
bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna
semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte.
13.17. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce
are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei.
13.18. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul
fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si
sase."
Urmeaza deci inlocuirea totala a banilor de hartie/metal cu cifrele stocate in baze de date bancare. Numarul fiarei, 666, este deja prezent in codul de bare (standard EAN-13) de pe marea majoritate a produselor comercializate.
Apelul acesta pe care l-am făcut eu împotriva cipurilor biometrice, şi care a fost atât de controversat, nu l-am făcut ca să înspăimânt pe nimeni, n-am vrut să îngrozesc pe nimeni. N-am vrut să terorizez mintea nici a bogatului, nici a săracului, nici a înţeleptului şi nici a neştiutorului. Ci am vrut să amintesc acestui popor de unde a plecat, că în venele lui curge un sânge românesc şi curat ortodox, care nu poate să îngenuncheze în faţa cotropitorilor nu numai ai trupului acestui pământ, ci prin dictatura aceasta a tehnicii ei ne cotropesc sufletele noastre, asupra cărora nu au nici un drept. M-am adresat către cei care nu şi-a stins cu desăvârşire flacăra credinţei din inimile lor.
Cu multă durere sufletească spun, şi îmi cer scuze că trebuie să fac această observaţie, prin care nu incriminez şi nu învinuiesc pe nimeni – dar mă doare sufletul să văd atâta nepăsare şi ignoranţă din partea elitelor acestui neam, din partea oamenilor de cultură, laici sau clerici, care prin tăcerea lor săvârşesc o lepădare de Biserică şi de neamul în care s-au născut. Simplul creştin ortodox parcă este mai atent la aceste greutăţi, participă mai cu durere decât participă preotul lui, stând în afara tuturor acestor conflicte, nepăsători faţă de oaia care este sfâşiată în ogor şi stau la distanţă şi se uită cum o devorează lupii. Cu multă durere am sesizat că cei mai mulţi dintre părinţii noştri parohieni nu au luat o măsură, măcar câtuşi de puţin să facă cunoscute nişte momente grele în istoria creştinismului şi a omenirii, pe care creştinul nostru le-a sesizat mai repede.
PĂRINTELE ARSENIE, O PERSONALITATE DE ÎNALTĂ STATURĂ MONAHALĂ, CUM N-A MAI AVUT BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
Arhim. Vasile Prescure
Ţara Făgăraşului a fost binecuvântată de Dumnezeu şi odată cu ea întreaga noastră ţară, trimiţându-ni-l pe Părintele Arsenie Boca spre a trezi, sfătui, mustra duhovniceşte şi îndruma pe oameni pentru a trăi viaţa în duhul şi spiritualitatea autentic creştină, asemenea primilor creştini.
A fost o mişcare care a cuprins zeci de mii de creştini de toate vârstele şi treptele sociale. Din rândul acestora a făcut parte şi un tânăr dintr-o comună din apropierea Mănăstirii Brâncoveanu, care a auzit vorbindu-se despre Părintele Arsenie şi astfel s-a născut în sufletul său dorinţa de a-l vedea, de a-l cunoaşte şi, mai ales, de a se lăsa îndrumat de Sfinţia sa.
După ce au trecut câţiva ani, angajat sufleteşte şi perseverând pe calea vieţii duhovniceşti; cu râvnă sporită, cu multe rugăciuni şi osteneli, a ajuns să se spovedească la Părintele Arsenie. A fost cea mai mare bucurie a vieţii sale până la acest moment binecuvântat. Stările de har, de trăire duhovnicească nu le putea descrie, dar le simţea din plin şi mulţumea lui Dumnezeu cu lacrimi pentru această binecuvântare.
Părintele Arsenie Boca s-a născut în satul Vaţa de Sus, la 29 septembrie 1910, din părinţi creştini şi dreptcredincioşi, Iosif şi Cristina care i-au pus numele de botez Zian, ca rod al rugăciunii. Spunea părintele : „Mama mea când a rămas însărcinată cu mine, s-a uitat la icoana Maicii Domnului şi a pictat-o în inima ei. A pictat-o rugându-se la Maica Domnului, cum se rugau Sfinţii Ioachim si Ana: „Maica Domnului, iţi cer un copil, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, care să îţi slujesca ţie, Maicii Domnului şi Domnului Iisus Hristos. Nu pentru mine îl cer“. Eu deja am fost pictat din pântecele maicii mele. Când mama mea mergea să lucreze la câmp, înaintea ei apărea icoana Maicii Domnului datorită rugăciunilor ei. După ce-am terminat studiile, mama mea credea c-am să mă stabilesc ca orice om la casa lui. Când a aflat ce intenţii am, mi-a luat capul în maini, m-a sărutat şi m-a binecuvantat zicându-mi :„O, dragul meu şi scumpul meu, de când aştept eu asta!“, iar alta data spunea „De ce nu faceţi şi voi la fel?! Dar care din voi se roagă când sunteţi însăcinate: Doamne, dă-mi un copil bun, cuminte, care să-Ţi slujeasca Ţie; pentru Tine Doamne? Care din voi aţi citit în timpul sarcinii Acatistul Maicii Domnului şi alte cărţi bisericeşti? Voi ziceţi că n-aveţi timp să vă rugaţi. Cereţi la Maica Domului şi la Domnul Iisus Hristos şi vă vor da. Dacă nu faceţi rele, vă iese şi copilul aşa cum îl doriţi.“.
Părintele Paisie Aghioritul participa la suferinţele oamenilor şi le rezolva problemele. Un subiect care i-a preocupat, în mod deosebit, pe cei credincioşi în acea perioadă a fost cel al buletinelor de identitate. Încă mai înainte de apariţia acestei probleme, Stareţul a vorbit despre semnele timpurilor şi despre antihrist, acolo unde a considerat că este bine. Iar după apariţia pe produse a codului de bare ce conţine numărul 666 şi încercarea guvernului de a introduce noile buletine care aveau să conţină – aşa cum s-a dovedit după aceea – banda neagră, numărul 666 şi chipul diavolului, Stareţul a vorbit deschis tuturor.
Read More: Parintele Paisie Aghioritul despre codul de bare cu 666 si Antihrist
Într-o buna zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, şi făcu asta ore întregi, în timp ce ţăranul îşi frământa mâinile, gândindu-se ce mai e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi aşa era bătrân, în vreme ce fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie astupată odată şi-odată. El ajunse la concluzia că nu mai merita osteneala de a-l scoate pe măgar din fundul fântânii, aşa că îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă o lopată şi se puseră să arunce de zor pământ în fântână.