În virtutea principiului toleranţei reciproce între oamenii unei societăţi civilizate, am putea accepta că nefumătorii şi fumătorii să trăiască împreună în bună înţelegere. O atitudine de toleranţă mutuală şi-ar avea locul dacă fumatul pasiv nu ar afecta sănătatea celor care sunt nevoiţi să-l suporte. Din ce în ce mai multe studii indică faptul că fumatul pasiv dăunează grav sănătăţii, inhalarea fumului de către nefumători având consecinţe serioase. Mai mult, aceste consecinţe sunt cu atât mai grave cu cât petrecem mai mult timp în preajma fumătorilor. Ştiind aceste lucruri, nu mai este pur şi simplu posibil să ne limităm la acest concept al toleranţei, mai ales în mediul profesional unde foarte rare sunt cazurile când ne putem alege noi mediul de lucru.

Fumatul pasiv ne priveşte pe noi toţi, până şi în casele noastre, pentru că fumatul partenerului, al unuia dintre părinţi expune membrii familiei (copiii sunt cei mai afectaţi) la o întreagă serie de urmări extrem de periculoase.
Desigur, fumatul poate fi considerat „o plăcere periculoasă” în funcţie de hotărârea fiecăruia, iar societatea trebuie să tolereze diferenţele existente între membrii ei.

Fumatul este, deja de mult timp, cunoscut drept principala cauză evitabilă care dăunează grav sănătăţii. Sănătatea nefumătorilor, constrânşi să inhaleze fumul tutunului („fumatul pasiv”) este, de asemenea, ameninţată de aceleaşi pericole. Aceasta este concluzia la care au ajuns nenumărate studii ştiinţifice efectuate în ultimii ani.

Cuprins
1. Generalităţi
2. Fumatul pasiv şi sănătatea
3. Efecte la sugari şi copii mici
4. Efecte la copii şi adolescenţi
5. Efecte la adulţi
6. Profilaxie

Fumatul pasiv şi sănătatea

Date recente înregistrate în Elveţia scot în evidenţă efectele pe care le are fumatul pasiv asupra sănătăţii din punct de vedere statistic:
- fumătorii pasivi suferă mai frecvent de tulburări respiratorii, cum ar fi respiraţie şuierătoare, tuse cronica şi simptome ale bronşitei cronice
- riscul de a se îmbolnăvi de astm bronşic sau de bronşita cronica este net mai ridicat
- cu cât nefumătorii sunt mai expuşi fumului de tutun, cu atât probabilitatea apariţiei unor boli respiratorii şi diminuării capacităţilor fizice creşte.

Nimeni sau aproape nimeni nu mai contesta astăzi că fumatul este nefast pentru sănătate. Dacă numărul fumătorilor este atât de mare, acest lucru este o urmare a faptului că ei sunt dependenţi – fizic şi psihic - de ţigară.
Fumatul este cunoscut de mult timp ca principal factor al numeroaselor boli, în mod deosebit al cancerului şi că responsabil pentru numeroase decese. Aproape 90% din persoanele care suferă de cancer pulmonar au fumat de-a lungul multor ani.

Fumatul provoacă boli cronice ale aparatului respirator: 85% din oamenii care suferă de bronşita cronica sau de emfizem pulmonar (distensia alveolelor pulmonare cu distrugerea pereţilor acestora) au fost fumători. În plus, fumatul este unul din cei mai importanţi factori de risc în bolile sistemului cardio-vascular: 70% dintre fumători suferă de astfel de afecţiuni sau mor de infarct.

De câţiva ani, numărul precizărilor şi demonstraţiilor ştiinţifice creşte pentru a demonstra că persoanele nefumătoare sunt supuse aceloraşi riscuri ca şi persoanele fumătoare. Atunci când persoanele nefumătoare sunt expuse, împotriva voinţei lor fumului, unuia sau mai multor fumători din anturaj, putem vorbi de „tabagism pasiv” sau de „fumat pasiv”. Fumul de tutun este o formă comună de poluare a aerului din spaţiile închise. Milioane de adulţi dar şi de copii suferă zilnic din cauza fumului, acasă, la locul de muncă sau în locuri publice.

Cancerul şi fumatul pasiv

Fumul conţine substanţe care favorizează apariţia tumorilor maligne. Aceste substanţe nu sunt prezente numai la fumători, ci au fost detectate şi în organismul fumătorilor pasivi. În plus, cu cât expunerea la fum este mai prelungită, cu atât concentraţia substanţelor creşte în anumite organe, în sânge, în urină.

Studiul efectelor pe care le are fumatul pasiv asupra apariţiei cancerului este dificil. De fapt, substanţele toxice produse prin arderea tutunului trebuie să acţioneze o perioadă lungă de timp înainte ca o eventuală tumora canceroasa să fie detectată. Cercetările ştiinţifice au demonstrat că acest risc există.

Afecţiunile respiratorii şi fumatul pasiv

Pe lângă rolul pe care îl are fumul în apariţia tumorilor, cercetătorii au vrut să afle cu aceeaşi sârguinţă dacă fumătorii pasivi prezintă mai frecvent boli ale cailor respiratorii sau simptome de dificultăţi respiratorii. S-au studiat efectele fumatului pasiv în primul rând la copii. S-a dovedit existenţa unor diverse consecinţe negative, mai ales o susceptibilitate mai mare ca aceştia să sufere de infecţii ale tractului respirator, de inflamaţii ale canalelor auditive şi de astm, precum şi de o încetinire a dezvoltării capacităţii pulmonare.

Copiii expuşi în mod constant la fumul de ţigară sunt spitalizaţi mai des decât ceilalţi copii şi lipsesc frecvent de la şcoală din cauza dificultăţilor respiratorii.
În timp ce numeroase studii ştiinţifice au demonstrat efectele nocive ale fumatului pasiv asupra sistemului respirator la copii, literatura medicală – exceptând studiile asupra bronşitei cronice, emfizemului pulmonar şi a cancerului pulmonar – nu furnizează decât puţine informaţii tratând efectele fumatului pasiv la adulţi. În plus, aceste studii se bazează adesea pe eşantioane restrânse de subiecţi şi rezultatele lor nu sunt întotdeauna corespunzătoare.

Studiul ştiinţific al efectelor fumatului pasiv nu este simplu, totuşi, diverse studii au arătat că fumatul pasiv creşte riscul apariţiei cancerului pulmonar. Cunoştinţele actuale nu lăsa loc de nici o îndoială: există o relaţie strânsă între fumatul pasiv şi numeroase boli respiratorii.
Efecte la sugari şi copii miciSus

Există numeroase studii care tratează efectele fumatului pasiv la nou-născuţi şi la copii până la vârsta de 5 ani. S-a constatat că nou-născuţii fumătoarelor au adesea o greutate mai mică la naştere, adică în jur de 2500 de grame, iar greutatea va fi cu atât mai mică fată de cea normală cu cât femeia însărcinată fumează mai mult. De altfel, rata mortalităţii copiilor în ultimele zile ale sarcinii sau în primele zile după naştere este mai ridicată în cazul mamelor fumătoare decât în cazul mamelor nefumătoare.

S-a ajuns, de asemenea, la concluzia că sugarii de greutate inferioară celei medii sunt predispuşi să se îmbolnăvească în primul lor an de viaţă. După naştere, există la nou-născuţi riscul de „moarte subită” ale cărei cauze încă nu sunt în mod clar edificate. Se presupune că ar fi vorba despre pauzele lungi între respiraţii care duc la asemenea sfârşituri tragice. Din motive necunoscute, probabilitatea morţii subite a sugarului este strâns legată de consumul de tutun al mamei. Pe scurt, copiii care au părinţi fumători suferă mai frecvent de bronşite acute decât cei ai căror părinţi sunt nefumători. În plus, riscurile apariţiei bolilor sunt cu atât mai mari cu cât părinţii şi în mod deosebit mamă, sunt fumători.

Efecte la copii şi adolescenţi

La copii şi adolescenţii de la vârsta de 5 ani la 16 ani, care respira în mod constant fum, se pot observa diverse forme de iritare a căilor respiratorii: tuse, expectoraţii, insuficientă respiratorie, wheezing (şuierături). Aceşti tineri suferă, de asemenea, în mod frecvent de repetate inflamaţii ale canalului auditiv şi amigdalite.

În plus, a fost posibilă evidenţierea unei capacităţi pulmonare ceva mai slabă, dar totuşi semnificativă din punct de vedere statistic. Atât Organizaţia Mondială a Sănătăţii cât şi autorităţile sanitare din Statele Unite şi Marea Britanie au constatat că numărul cazurilor de astm şi gravitatea acestora la copii depinde de consumul mai mic sau mare de tutun din cadrul anturajului lor. Fumatul pasiv la copii şi la adolescenţi intensifică riscul acestora de a fi predispuşi la astm.

Efecte la adulţi

Efectele fumatului pasiv la adulţi sunt mai dificil de stabilit decât la copii, mai ales pentru că, la locul de muncă, de exemplu, sunt mai expuşi la influenţe nocive asupra cailor respiratorii. Nu rămâne decât, pe baza studiilor ştiinţifice, să stabilim o legătură între fumatul pasiv şi diverse afecţiuni respiratorii, cum ar fi bronşita.

Primele studii privind apariţia cancerului pulmonar la adulţii expuşi în mod constant la fum au fost publicate la începutul anilor 80. În 1986, autorităţile sanitare din Statele Unite şi Marea Britanie, precum şi OMS au declarat că fumatul pasiv creşte în mod semnificativ probabilitatea apariţiei cancerului pulmonar.

Fumatul pasiv creează o serie de dificultăţi sau afecţiuni respiratorii:
- respiraţie şuierătoare
- insuficientă respiratorie chiar şi pe parcursul unui efort puţin pronunţat
- bronşita acută cu tuse sau cu expectoraţii
- bronşita cronica cu tuse sau cu expectoraţii purulente care durează de cel puţin doi ani.

Persoanele nefumătoare care pot trăi într-o atmosferă fără fum, respiră mai liber şi au mai puţine probleme de ordin respirator decât persoanele nefumătoare închise în spaţii pline de fum. Doar un procent de 4% din persoanele nefumătoare care au posibilitatea să respire în aer curat au respiraţie şuierătoare, o parte suferă de tuse cronica şi 5% prezintă simptome de bronşita cronica (tuse sau expectoraţie).

Persoanele nefumătoare care sunt nevoite să respire adesea un aer îmbibat de fum prezintă următoarele simptome după o expunere îndelungată: respiraţie şuierătoare 7%; tuse cronica: 11%; bronşita cronica: 7%.
Dificultăţile respiratorii (tuse, bronşita acută, bronşita cronică, astm, insuficientă respiratorie în timpul eforturilor) sunt cu atât mai frecvente la nefumători cu cât aceştia sunt constrânşi să respire în încăperi pline de fum.

Astmul şi fumatul pasiv zilnic

Cercetările arata, pentru persoanele nefumătoare, creşterea probabilităţii îmbolnăvirii de astm bronşic, diagnosticat din punct de vedere medical în funcţie de durată expunerii la fumul de ţigară. Această probabilitate este de două ori mai mare dacă durata expunerii zilnice la fum depăşeşte trei ore.

Bronşita cronică şi fumatul pasiv

Pentru fumătorii pasivi, riscul de a se îmbolnăvi de tuse cronica creşte de-a lungul anilor. Riscul prezintă o importantă de două ori şi jumătate mai mare când fumatul pasiv este practicat de mai mult de douăzeci de ani. În plus, riscul este cu atât mai ridicat cu cât sunt mai mulţi fumători care poluează mediul ambiant, tusea cronica reprezentând primul simptom al bronşitei cronice sau al emfizemului pulmonar (distrugerea alveolelor pulmonare cu formare de bule de aer în plămâni).
Ca regulă generală simptomele apar după mai mulţi ani de expunere pasivă la fumul de ţigarete, dar după apariţia primelor simptome, boala are o evoluţie gravă.

Dacă se afla fumători în apropierea unui nefumător, atunci probabilitatea pentru acesta din urmă creşte – cu cât durata de expunere la fumul de ţigară este mai lungă – să fie victima unei bronşite cronice. Bronşita cronica este prin definiţie o boală al cărui diagnostic presupune că bolnavul să prezinte tuse cu expectoraţie permanenta 3 luni pe an timp doi ani consecutiv. Probabilitatea apariţiei bronşitei cronice este cu atât mai ridicată cu cât persoană nefumătoare este obligată să stea în preajma fumătorilor la locul de muncă.
Pe scurt: cu cât persoanele nefumătoare sunt mai mult timp expuse la fumul de ţigară, cu atât creşte riscul ca ele să sufere afecţiuni ale cailor respiratorii şi o diminuare a capacităţilor fizice.

Profilaxie

Măsuri referitoare la o politică a sănătăţii precum, campaniile de prevenire a nocivităţii fumatului, crearea zonelor pentru nefumători şi existenţa unor prevederi legale, pot contribui la o mai bună protejare a persoanelor nefumătoare. Este responsabilitatea fiecăruia să cântărească riscul pe care îl reprezintă fumatul pasiv pentru sănătatea sa. Problema fumatului pasiv nu poate fi abordată printr-un discurs moralizator la adresa persoanelor fumătoare. O atitudine de acest gen ar conduce în mod aproape inevitabil la eşec.

Este mult mai eficace să căutăm să prevenim efectele nocive ale fumatului pasiv. Măsurile preventive pot fi clasate în trei grupe:
- informaţii: repetate campanii de prevenire anti-tutun şi informarea marelui public asupra efectelor nefaste ale fumatului
- măsuri de amenajare: crearea unor zone bine delimitate pentru fumători şi nefumători în locurile şi spaţiile publice
- dispoziţii legale: limitarea fumatului în localuri şi la locul de muncă.