Deşi terapia cu produse ale stupului este cunoscută din vremuri străvechi, în lumea modernă s-a confirmat abia recent că veninul de albine este foarte bun în tratarea artritei şi a altor boli inflamatorii şi degenerative. Literatura de specialitate conţine mai mult de 500 de cercetări ştiinţifice privind efectele terapeutice ale veninului de albine. S-a constatat că acesta este un remediu excelent pentru ameliorarea sclerozei în plăci, o boală considerată incurabilă. Efectul înţepăturilor de albine poate fi potenţat prin fitoterapie, existând numeroase plante care pot fi de mare ajutor în ameliorarea şi chiar vindecarea acestei boli.

Denumită frecvent şi leuconevraxită, „boală misterioasă“ sau „boala cu o mie de feţe“, scleroza multiplă, numită şi scleroză „în plăci“ afectează sistemul nervos central, avînd mai multe forme de manifestare şi numeroase simptome, care se pot manifesta, sau nu, de la caz la caz, ori se manifestă progresiv, de-a lungul unei perioade variabile. În urma demielinizării sau afectării mielinei – stratul care înveleşte nervii sistemului nervos central, informaţiile ajung mai greu sau deloc de la creier la celelalte părţi ale corpului, determinînd astfel diverse disfuncţii. Nu se cunoaşte cauza precisă a bolii. Este considerată o boală autoimună – în anumite condiţii, sistemul imunitar al organismului atacă propriile ţesuturi.

Simptomele bolii variază şi ele. În general, după o perioadă variabilă, de regulă ani, de cele mai multe ori acestea afectează în mod progresiv capacitatea persoanei bolnave de a munci, ca şi de a face faţă activităţilor zilnice obişnuite, inducînd un anumit grad de invaliditate. Există însă şi excepţii, cînd boala stagnează după o anumită perioadă.

Scleroza multiplă poate afecta vederea (apar vederea dublă sau în ceaţă), echilibrul, concentrarea, vorbirea, rezistenţa la efort (apare uşor oboseala fizică sau intelectuală, oboseala cronică). Mai apar ameţeala, probleme de stabilitate şi de coordonare (ataxie), de înghiţire, probleme sfincteriene, sexuale, pareze (parapareză, tetrapareză, pareză facială), paralizii.

Scleroza răspunde la terapia cu venin în doar cîteva săptămîni

Veninul de albine conţine cel puţin 18 substanţe cu activitate farmaceutică. Melittin este substanţa cea mai răspîndită, este cea mai bună substanţă anti-inflamatorie şi împiedică dezvoltarea de inhibitori selectivi de ciclooxigenază. Are, de asemenea, efect analgezic. Apamin împiedică dezvoltarea complementului C3 şi blochează canalele dependente de potasiu şi intensifică activitatea celebrală. Alte substanţe precum hyaluronidasum, fosfolipaza A2 şi histamina sînt implicate în răspunsul inflamatoriu al veninului prin subţierea ţesuturilor şi facilitarea circulaţiei sîngelui şi a altor substanţe. Mai conţine cantităţi de dopamină, serotonină şi noradrenalină.

Acest mod de folosire a veninului de albine este foarte puţin înţeles şi trebuie încă studiat. Sute de pacienţi caută medici şi chiar apicultori care ştiu să aplice terapia cu venin de albine. Aceasta poate fi făcută de un apicultor sau chiar de pacientul care este învăţat cum să manevreze albinele. Există riscul unei reacţii alergice anafilactice şi, de aceea, este bine să avem un ser anti-venin la îndemînă, în trusa de prim ajutor. Albina este luată din stup cu o pensetă, este agitată puţin într-un borcan închis, apoi se deschide şi se lipeşte gura borcanului de acea zonă a corpului unde albina trebuie să înţepe. Albine se mai poate aplica direct pe zonă şi ţinută pentru a înţepa cu penseta, dar aceste înţepături nu sînt tocmai eficiente.

Numărul de înţepături, frecvenţa lor depinde de problema pe care o are pacientul. O tendonită simplă are nevoie de cîteva înţepături, în 2-5 sesiuni. Pentru o artrită cronică, este nevoie de 2-3 sesiuni pe săptămînă, cu cîteva înţepături în acelaşi timp, pentru 2-3 luni. Scleroza multiplă răspunde la tratament în cîteva săptămîni, deşi bolnavii se simt energici după cîteva sesiuni de înţepături. Totuşi, bolnavii în stadii mai avansate ale bolii trataţi astfel au declarat că trebuie să se facă 2-3 sesiuni de înţepături pe săptămînă, timp de 6 luni, pentru a fi obţinute efecte. Dacă acest tratament este completat şi prin fitoterapie, efectele sînt excepţionale.

Sînt mulţi doctori care folosesc terapia cu venin de albină în tratamentele lor. Aceasta se face prin obţinerea veninului (în fiole) şi injectîndu-l în piele, uneori amestecandu-l cu anestezic local. Colectarea veninului în fiole determină o pierdere din puterea lui vindecătoare dar, în multe situaţii, este mult mai bună această metodă decît găsirea unui apicultor.

Remedii din plante care potenţează terapia cu venin de albine

Frunzele de traista ciobanului se taie mărunt, se pune într-o sticlă pînă la gît şi se toarnă deasupra rachiu de secară sau de fructe de 35-45°. Apoi se lasă 10 zile în soare sau aproape de o sursă de căldură. Cu această esenţă se fricţionează, de 2-3 ori/zi, porţiunile musculare bolnave. Intern, se beau zilnic 4 ceşti cu ceai de creţişoară şi 2 ceşti cu ceai de salvie.

Frunzele proaspete de măcrişul iepurelui se spală şi se presează în stare umedă prin storcătorul electric. Se iau, zilnic, 6 ore consecutiv, din ceas în ceas, 3-5 picături diluate în ceai.

Un efect favorabil îl au şi fricţionările cu ulei de sunătoare, de muşeţel şi de cimbru. Peste florile culese în soare, puse separat, după specie, în cîte o sticlă, se toarnă ulei de măsline presat la rece (uleiul trebuie să stea deasupra florilor) şi se lasă 10 zile la soare sau la loc călduros.

Florile de sunătoare, muşeţel şi coada şoricelului se lasă la macerat, exact ca la traista ciobanului. Cu aceste esenţe se fricţionează şira spinării, încheieturile şi şoldurile.

Se recomandă şi frecţia cu rădăcini de tătăneasă spălate, periate, mărunţite şi puse la macerat în rachiu de 40°. Dacă rezultă o anchiloză pornită de la şira spinării, atunci se aplică făină de tătăneasă sub formă de compresă caldă cu terci pe regiunea sacrală. Făina de tătăneasă este amestecată cu apă pînă se formează un terci; pentru ca acesta să poată fi uns mai uşor pe bucăţi de pînză, se adaugă cîteva picături de ulei.

În plus, se bea dimineaţa şi seara cîte un ceai de coada şoricelului, iar pe parcursul zilei se iau 3 linguri de bitter suedez diluate în ceai de plante.

Nu trebuie uitate băile generale şi de şezut cu vîrfuri de molid, sunătoare, muşeţel, salvie, coada şoricelului, cimbru şi coada calului, fiindcă aceste plante au un efect bun în paralizii. Se calculează 100 g plante pentru o baie. Plantele se lasă peste noapte în apă rece, se încălzeşte totul a doua zi şi se toarnă în apa de baie. Apa de baie trebuie să acopere rinichii, timp de 20 de minute, apoi să se transpire, în pat, timp de o oră. Această apă de baie mai poate fi folosită de 2 ori, turnîndu-se înapoi peste alte plante şi încălzindu-se. În timpul unei săptămîni ar trebui utilizată o singură specie de plante.

Deosebit de indicate ar fi băile complete de cimbru, care acţionează asupra muşchilor şi a ţesuturilor, dar nici băile complete de urzici, cu irigarea sanguină miraculoasă pe care o stîrnesc, nu sînt de neglijat. Se folosesc 200 g pentru o baie. Zona inimii trebuie să stea în afara apei.

O experienţă nouă şi bună pentru bolnavii de scleroză multiplă o reprezintă compresele cu frunze de brînca ursului (Heracleum sphondylium) puse pe tot corpul. Frunzele se spală, se zdrobesc pe un fund de lemn şi se presară pe o pînză în care este învelit bolnavul, care va fi apoi împachetat cu un prosop de baie pentru menţinerea căldurii şi lăsat aşa o noapte întreagă. Dacă se remarcă o indispoziţie în locurile deosebit de sensibile, atunci bolnavul este dezvelit. De obicei, el simte acţiunea forţelor tămăduitoare care pornesc de la frunzele de brînca ursului şi adoarme bine. Foarte des survine o ameliorare vizibilă a bolii.

O reţetă de leac deosebită a acestei boli considerate incurabile ar fi laptele de iapă. Au fost cazuri în care bolnavii care au consumat zilnic acest lapte s-au vindecat complet.

– articol preluat după www.evenimentul.ro –