Multe dintre culturile străvechi cunoşteau puterea „magică“ a magnetului, acesta fiind purtat sub formă de amulete, despre care se ştia că îndepărtează durerile. Nu se ştie exact cum a fost descoperit fenomenul magnetismului, dar utilizarea sa în vindecarea unor afecţiuni avea o bază practică, empirică, doar unii iniţiaţi având acces la cunoştinţele despre forţele magnetice din natură.
Una dintre cele mai timpurii menţiuni referitoare la magneţi ca agenţi terapeutici apare în străvechile scrieri ale Indiei, Vedele. În Atharvaveda, este descrisă utilizarea magneţilor pentru oprirea sângerării (sutra 17, capitolul 1, partea I) şi pentru tratarea anumitor probleme ale organismului feminin (sutra 35, capitolul 7, partea III).
În Occident, magnetul a devenit obiectul unei cercetări medicale abia în secolul al XVI-lea, când alchimistul şi medicul Paracelsus a adus la lumină calităţile curative ale magnetului. Paracelsus a făcut observaţia revoluţionară că magnetul poate vindeca majoritatea inflamaţiilor şi ulceraţiilor şi multe boli ale intestinului şi uterului şi că este util atât în boli interne, cât şi externe. El a afirmat că orice zonă sau parte bolnavă a organismului, dacă este expusă forţei magnetice, se vindecă mai bine şi mai repede decât cu alte tratamente.
Părintele Hall, profesor austriac de astronomie din secolul al XVIII-lea a creditat afirmaţiile lui Paracelsus şi a tratat bărbaţi şi femei care sufereau de boli nervoase, prin aplicarea de magneţi pe corpul acestora. Tratamentul aplicat de Hall a fost îndeaproape urmărit de Mesmer (1734-1815), care a fost profund impresionat de rezultate şi a început şi el să practice terapia magnetică. A rezolvat astfel un număr mare de boli serioase şi complicate. Unul din cazurile vindecate de Mesmer trebuie menţionat: o doamnă pe nume Franze Oesterline, în vârstă de 29 de ani, care avea dureri de cap severe, periodice, urmate de delir şi vomă, asociate cu atacuri paroxistice de mânie. Mesmer a aplicat trei magneţi pe corpul ei: câte unul la fiecare picior, iar al treilea pe zona corespunzătoare stomacului. Rezultatul a fost extraordinar: doamna a fost complet vindecată, se pare, după câteva şedinţe de tratament.
Munca lui Hall şi Mesmer a fost descrisă de contemporanul lor, Dr. Samuel Hahneman (1755-1843), părintele homeopatiei. Acesta era pe deplin convins de puterile magneţilor, spunând: „o baghetă magnetică poate să vindece rapid şi definitiv o boală severă, dacă este adusă în apropierea corpului“.
Diferite experimente au arătat că plantele ţinute în câmp magnetic cresc, înfloresc şi dau fructe mai repede decât cele crescute în condiţii normale. În Rusia s-a demonstrat că plantele irigate cu apă magnetizată creşteau cu mult mai repede decât celelalte. Chiar plantele bolnave au putut fi revitalizate după aplicarea unui câmp magnetic sau după ce au fost udate cu apă magnetizată. Aşadar utilizarea magneţilor ajută creşterea şi fertilitatea plantelor. Ţesuturile lor sunt reîntinerite şi pot fi protejate de îngheţ şi de alte pericole.
Experimente care au constat în implantarea de celule canceroase la şoarecii de laborator, au arătat că prin aplicarea unor magneţi procesul tumoral era stopat. De asemenea, tumora cerebrală a unui câine a fost complet „topită“ cu ajutorul unui magnet.
Dr. E. K. Maclean din New York a tratat cu succes cazuri de cancer avansat cu un Activator Electromagnetic, un aparat care genera câmpuri magnetice pulsatorii. El a menţionat că această maladie, cancerul, nu se poate dezvolta într-un câmp magnetic puternic. S-a mai arătat că utilizarea magneţilor a refăcut pigmentarea părului la un număr de persoane. La o clinică din Leningrad, pacienţilor cu pietre la rinichi sau la bilă li se administrează apă magnetizată pentru a ajuta eliminarea acestor formaţiuni. Dr. Maclean a reuşit să îndepărteze durerile de orice fel prin utilizarea magneţilor. El a arătat că aplicarea regulată a magneţilor este de un mare ajutor în menţinerea stării generale de sănătate, vigoare şi tinereţe.
Totuşi, cum funcţionează terapia cu câmpuri magnetice pulsatorii, şi de ce se poate aplica la atât de multe afecţiuni? Prin aducerea câmpurilor magnetice pulsatorii în apropierea corpului, apar microcurenţi benefici în tot corpul. De asemenea, câmpurile magnetice pulsatorii determină creşterea concentraţiei de oxigen cu 200% în sânge, provocând creşterea vitezei de regenerare a ţesuturilor inflamate sau deteriorate şi îmbunătăţind utilizarea oxigenului de către ţesuturi, facilitând astfel înviorarea şi vindecarea acestora. S-a probat că pulsaţiile potrivite ale câmpului magnetic pot produce o creştere de 20 de ori a numărului limfocitelor B şi T, îmbunătăţind astfel starea sistemului imun. De asemenea, s-a observat că magnetoterapia are un efect benefic asupra sistemului nervos.
Din experienţa celor care au aplicat această terapie se ştie că utilizarea câmpurilor magnetice pulsatorii anihilează senzaţia dureroasă aproape imediat. De asemenea, tratamentul magnetic îmbunătăţeşte osteogeneza, ajută, grăbind, vindecarea rănilor şi fracturilor, reface rapid ţesuturile, diminuează agregarea legată de globulele roşii şi trombocite şi chiar dizolvă cheagurile de sânge, dinamizează circulaţia periferică, elimină pietrele de la rinichi şi vezica biliară, şi ameliorează sau chiar vindecă boli precum artrita, astmul, eczemele, ulceraţiile, inflamaţiile, paralizia, poliomielita, sciatica, hernia de disc, spondilita, etc. Aplicarea acestei terapii în neurologie a ajutat mulţi pacienţi bolnavi de epilepsie, Parkinson, scleroză multiplă, sindrom neuro-motor, nevralgie post-herpetică etc. să îşi amelioreze considerabil starea.
Nu există contraindicaţii pentru utilizarea magnetoterapiei, exceptând sarcina şi pacienţii care au stimulator cardiac. Până şi organismul extrem de restrictiv care controlează în SUA domeniul sănătăţii, FDA (Food and Drug Administration) a recunoscut în 1978 beneficiile utilizării energiei magnetice în vindecarea fracturilor de tibie. Totuşi, în ciuda numărului mare de rapoarte clinice extrem de favorabile acestei terapii, costurile exorbitante şi anii de evaluare pentru satisfacerea criteriilor FDA, au întârziat şi întârzie considerabil utilizarea acesteia. Mai mult, monopoliştii industriei farmaceutice s-au opus cu vehemenţă acreditării acestei terapii, blocând cu succes multe tentative de obţinere a fondurilor pentru validare prin cercetări clinice a acestei terapii ieftine şi eficiente, fără pilule! În Japonia, în schimb, magnetoterapia este acceptată ca medicină alternativă.