Pe 18 august 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist şef la clinica oncologică a Universităţii din München, Germania, a primit vestea şocantă că fiul său, Dirk, a fost împuşcat. Dirk a murit în decembrie 1978 şi, câteva luni mai târziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodată grav bolnav, a suspectat imediat că dezvoltarea cancerului său poate avea legătură directă cu tragica pierdere a fiului său. Moartea lui Dirk şi propria sa experienţă cu cancerul l-au făcut pe Dr. Hamer să investigheze istoricul pacienţilor săi de cancer. A descoperit foarte curând că, la fel ca el, toţi bolnavii de cancer pe care îi ştia au trecut prin experienţe extrem de stresante înainte ca boala să se instaleze şi să se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte şi organism nu a fost surprinzătoare. Numeroase studii arătaseră deja că atât cancerul, cât şi alte boli sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.
Dar Dr. Hamer a dus cercetările sale cu un pas mai departe. Urmărind ipoteza că toate evenimentele din organism sunt controlate prin creier, a analizat tomografiile pacienţilor săi şi le-a confruntat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit astfel că orice boală, nu numai cancerul, este controlată printr-o zonă din creier ce îi corespunde în mod specific şi este legată, în mod particular, de un conflict-şoc psiho-emoţional perfect identificabil. Astfel a apărut paradigma revoluţionară a Noii Medicine Germane, care nu numai că le explică în mod demonstrabil bolnavilor de cancer cauzele reale ale bolii lor, dar le oferă şi o şansă reală de vindecare, fără mutilare şi otrăvire prin aşa-zisele tratamente chirurgicale, radioterapice şi chimioterapice...
În urmă cu două decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea ştiinţifică cu ceea ce am putea numi, pe bună dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta în acel moment cu probleme deosebit de grave în secţia bolnavilor psihici care comiseseră crime abominabile.
Violenţa acestora era atât de mare încât, deşi purtau cătuşe la mâini şi la picioare, personalul medical se simţea serios ameninţat de aceştia, iar cei mai mulţi psihologi clinicieni obişnuiau să-şi dea demisia după aproximativ o lună de lucru cu acest gen de pacienţi.
În ciuda avertismentelor colegilor bine intenţionaţi, care încercau să-l convingă să nu lucreze într-un astfel de loc, fiindcă asta echivala cu o sinucidere în plan profesional, dr. Ihaleakala Hew Len a acceptat totuşi postul. Şi atunci au început să apară miracole. După numai câteva luni, s-a dovedit că în cazul multora dintre aceşti pacienţi nu mai era nevoie de cătuşe.
Dozele medicaţiei au scăzut simţitor la majoritatea pacienţilor şi chiar s-au sistat în cazul unora. După patru ani, pavilionul a trebuit să fie închis din lipsă de... pacienţi violenţi.
O marturie cutremuratoare a unui cercetator in vaccinuri care a lucrat mai bine de 10 ani in laboratoarele unor mari companii farmaceutice din SUA.
„Din punctul meu de vedere, toate vaccinurile sunt periculoase. Din mai multe motive. Implica sistemul imunitar uman intr-un proces care tinde sa compromita imunitatea. Pot sa provoace boala pe care, teoretic, ar trebui sa o previna. Pot cauza alte boli in afara celor pe care trebuie sa le previna.“
„Oamenii cred ca aceste laboratoare, locuri de fabricare sunt cele mai curate din lume. Si asta NU este adevarat. Contaminarea apare tot timpul. Obtii tot felul de chestii care ajung in vaccinuri.“
Pedicuţa este cunoscută şi sub numele de brădişor şi este considerată, deopotrivă, o plantă de leac şi magică pentru că sporii ei, asemănători cu făina de grâu, numiţi si „făina vrăjitoarelor”, erau folosiţi pentru vindecarea rănilor şi a iritaţiilor pielii. Este o plantă utilizată pentru tratarea multor boli din cele mai vechi timpuri, medicina populară cunoscându-i efectele magice in tratarea bolilor hepatice, chiar şi a celor în forme grave, a pietrelor la rinichi şi la bilă. Efecte miraculoase are şi în tratarea alcoolismului, iar ceaiul de pedicuţă îi ajută pe fumători să scape de acest viciu. De asemenea, în vechime era folosită şi contra paraliziilor faciale, a discopatiilor lombare, a eczemelor, a reumatismului.
Totodată, la noi, dar şi în alte zone ale Europei, pentru aplicaţii externe, se umplu perne cu planta întreagă ca leac împotriva blocajelor renale, a spasmelor musculare, a coşmarurilor. Se crede că băile cu pedicuţă au proprietăţi magice, alungând stresul şi protejând împotriva bolilor.
Cele trei principii fundamentale din ştiinţa tradiţională indiană a medicinei Ayurveda, numite sattva, rajas şi tamas nu sunt creaţii ale gândirii omeneşti, ci reprezintă cele trei forţe, trei tendinţe fundamentale obiective ale Naturii Primordiale. Prin interacţiunile lor reciproce se desfăşoară procesul de transformare a energiei subtile în energie potenţială, încorporată în substanţe.
Sattva reprezintă tendinţa spirituală a echilibrului, puritatea esenţială. Rajas reprezintă tendinţa spirituală ascendentă, dinamismul şi acţiunea. Tamas reprezintă tendinţa spirituală descendentă, inerţia.
Aceste principii primare (GUNA) pot fi conştientizate mai ales prin efectul manifestărilor lor. Oricine le poate recunoaşte prezenţa prin activitatea pe care o are trupul propriu, ele având rolul de a ghida energia în canalele ei subtile (nadi) corespunzătoare.