– Adaptat după „euro newsletter“ nr. 8/05.11.2006; publicaţie a Ministerului Integrării Europene –

(http://www.gov.ro/presa/integrare/afis-doc.php?idpresa=202)

Foarte multe firme din ziua de azi încearcă să îşi atragă clienţii prin reclame înşelătoare, trâmbiţate pe toate drumurile, la produsele alimentare pline de aditivi chimici pe care le comercializează şi despre care afirmă în mod mincinos că sînt … „ca la mama acasă“. Acest fapt este, în realitate, reflexul mimetic, comercial al tot mai insistentei cereri din partea consumatorilor din toate ţările pentru o hrană sănătoasă.

Devine însă tot mai evident că revenirea la o agricultură naturală, ecologică, organică, în care nu se utilizează acele chimicale extrem de dăunătoare pentru sănătate reprezintă o disperată nevoie. Treptat, şi consumatorii din România au ajuns să înţeleagă că ambalajul strălucitor şi pretenţiile de curăţenie nu ţin loc de calitate.

Uniunea Europeană a început să includă în vederile sale şi obţinerea produselor vegetale sau animale prin procedee ecologice şi îi încurajează, mai mult sau mai puţin, pe cei care doresc să practice o astfel de agricultură. Revenirea la aceste procedee nu este, însă, tocmai simplă, întrucât regulile sînt foarte stricte, astfel încât produsul final să fie într-adevăr complet natural, ecologic.

Vom prezenta pe scurt ce înseamnă, de fapt, agricultura ecologică, regulile care trebuie respectate pentru ca un produs să obţină calificativul de produs ecologic şi paşii pe care un fermier, care doreşte să practice agricultura ecologică, trebuie să îi facă.

Ce înseamnă, deci, agricultura ecologică?

Agricultura ecologică (termen similar cu agricultura organică sau biologică) este un procedeu modern (în realitate, vechi de când lumea) de a cultiva plante, de a îngrăşa animale şi de a produce alimente prin utilizarea acelor tehnologii care se apropie cel mai mult de legile naturii – şi care nu utilizează fertilizanţi şi pesticide de sinteză, stimulatori şi regulatori de creştere, hormoni, antibiotice şi sisteme intensive de creştere a animalelor.

Agricultura ecologică se deosebeşte, astfel, fundamental de agricultura convenţională. Procesul şi procedurile de obţinere a produselor ecologice sînt reglementate de reguli şi principii de producţie stricte, care pleacă de la calitatea pe care trebuie să o aibă pământul şi până la obţinerea efectivă a produsului final.

Rolul acestui sistem de agricol este acela de a produce hrană mult mai curată, mai potrivită metabolismului organismului uman, dar în deplină corelaţie cu conservarea şi menţinerea mediului.

Organismele modificate genetic şi derivatele lor sînt absolut interzise în agricultura ecologică, ca fiind extrem de dăunătoare pentru sănătatea oamenilor şi pentru biodiversitatea speciilor.

Respectarea regulilor şi a principiilor agriculturii ecologice, reglementate prin legislaţia naţională, respectiv controlul întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, de la pământ şi până la produsul final, se face de către organisme de inspecţie şi certificare, înfiinţate în acest scop, care eliberează certificatul de produs ecologic.

De la agricultura convenţională la cea ecologică

Trecerea de la agricultura convenţională la cea ecologică nu se face brusc, ci prin parcurgerea unei perioade tranzitorii, numită „perioadă de conversie“. Aceasta este perioada pe care fermierii o au la dispoziţie pentru adaptarea managementului fermei la regulile de producţie ecologică.

Durata perioadei de conversie în producţia vegetală, animalieră şi apicultură este de:
• 2 ani pentru culturile de câmp anuale;
• 3 ani pentru culturile perene şi plantaţii;
• 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere;
• 12 luni pentru vite pentru carne;
• 6 luni pentru rumegătoare mici şi porci;
• 6 luni pentru animale de lapte;
• 10 săptămâni pentru păsări pentru producţia de carne, cumpărate la vârsta de 3 zile;
• 6 săptămâni pentru păsări pentru producţia de ouă;
• 1 an pentru albine, dacă familia a fost cumpărată din stupine convenţionale.

Etichetare ECO

În scopul informării corecte a consumatorului, produsele ecologice trebuie să fie etichetate, în conformitate cu regulile specifice privind etichetarea, respectiv cu Ordinele comune nr. 417/13.09.2002 şi nr. 110/7.10.2002 ale ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi ale preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, pentru aprobarea regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice.

În conformitate cu aceste acte legislative, eticheta produselor ecologice trebuie să conţină, în plus faţă de menţiunile obligatorii de pe eticheta alimentelor, menţiuni specifice modului de producţie ecologic. Aceste menţiuni sunt: referirea la modul de producţie ecologic, ca de pildă ,,produs obţinut din agricultură ecologică”, precum şi numele şi codul organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat controlul unităţii şi a eliberat certificatul de produs ecologic.

De asemenea, eticheta unui produs ecologic va cuprinde în mod obligatoriu sigla ,,AE“, ce reprezintă pentru consumatori o garanţie a faptului că produsul ce poartă această siglă este obţinut prin agricultură ecologică.

Utilizarea îngrăşămintelor ecologice nu este condiţionată de momentul aderării, pentru că legislaţia din acest domeniu este armonizată cu legislaţia comunitară.

Una dintre regulile de producţie în agricultura ecologică este aceea că fermierii care cultivă pământul după metodele ecologice trebuie să folosească numai îngrăşămintele permise în agricultura ecologică.

Lista substanţelor a căror utilizare este permisă în agricultura ecologică se regăseşte în Anexa nr. 2 la HG nr. 917/2001. Utilizarea în agricultura ecologică a îngrăşămintelor, a pesticidelor, precum şi a ingredientelor care nu sînt cuprinse în această listă este interzisă.

Producătorul ECO pe etape

PASUL 1 – Informare
Pentru a practica agricultura ecologică, producătorul trebuie să aibă cunoştinţe minime despre acest sector, pe care le poate obţine de la Direcţiile pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Judeţene (DADR), de la Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă şi de la oficiile judeţene ale acesteia, de la Federaţia Naţională pentru Agricultură Ecologică şi de la asociaţiile de producători de agricultură ecologică.

PASUL 2 - Înregistrarea activităţii
Următorul pas este acela de a-şi înregistra activitatea ca producător, procesator, importator, distribuitor, comerciant în agricultura ecologică la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din judeţul unde se află unitatea/ferma, prin completarea fişelor de înregistrare care îi conferă calitatea de producător în agricultura ecologică.

PASUL 3 - Contract cu un organism de inspecţie şi certificare
În vederea inspecţiei fermei sale şi pentru obţinerea certificatului de produs ecologic, producătorul trebuie să încheie un contract cu un organism de inspecţie şi certificare aprobat de MAPDR. Procedura de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologică este precizată în O.M. nr. 527/2003.

PASUL 4 - Organizarea comercializării
În vederea valorificării produselor ecologice, producătorul se va adresa firmelor ce au în activitate comercializarea produselor ecologice şi îşi va afişa oferta pe site-ul ce cuprinde cererea şi oferta de produse ecologice: http://www.agricultura-ecologica.ro.

Produsul agro-alimentar ecologic trebuie să fie însoţit de certificatul de produs ecologic, în original, emis de un organism de inspecţie şi certificare aprobat de MAPDR.

Exportul se face în conformitate cu prevederile legislaţiei interne privind exportul produselor agroalimentare şi cu acordurile şi convenţiile din domeniu la care România este parte.
###
Sursa: Ministerul Integrării Europene