La începutul secolului trecut, în 1904, tânărul Brâncuşi, născut la Hobiţa în Gorj, pleca pe jos spre Franţa, trecând prin Budapesta, Viena, München, Zürich. Deşi absolvise Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti şi i se propusese să rămână profesor acolo, Brâncuşi dorea să se înscrie la Şcoala de Arte Frumoase de la Paris. Neobţinând bursa pe care o ceruse, hotărăşte să plece în Franţa „pe socoteala lui“. Pe drum, şi-a câştigat traiul muncind, iar după ce a ajuns la Paris, a dus-o foarte greu la început, dormind nu o dată în pădurea Boulogne şi muncind, pentru a se întreţine, ca spălător de vase într-un restaurant. Cu perseverenţă şi voinţă neabătută, reuşeşte să intre prin concurs la Şcoala de Arte Frumoase din Paris şi primeşte ulterior o bursă de la Ministerul Cultelor şi Instrucţiei Publice din România.
De când se scria musca pe părete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;
De când se scria musca pe părete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;
De când se scria musca pe părete,
Mai mincinos cine nu crede.