Ayurveda. Cele trei principii, SATTVA, RAJAS si TAMAS ale naturii primordiale

Categoria părinte: Articole
08. 10. 24

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Cele trei principii fundamentale din ştiinţa tradiţională indiană a medicinei Ayurveda, numite sattva, rajas şi tamas nu sunt creaţii ale gândirii omeneşti, ci reprezintă cele trei forţe, trei tendinţe fundamentale obiective ale Naturii Primordiale. Prin inter­acţiunile lor reciproce se desfăşoară procesul de transformare a energiei subtile în energie potenţială, încorporată în substanţe.

Sattva reprezintă tendinţa spirituală a echilibrului, puritatea esenţială. Rajas reprezintă tendinţa spirituală ascendentă, dinamismul şi acţiunea. Tamas reprezintă tendinţa spirituală descendentă, inerţia.

Aceste principii primare (GUNA) pot fi conştientizate mai ales prin efectul manifestărilor lor. Oricine le poate recunoaşte prezenţa prin activitatea pe care o are trupul propriu, ele având rolul de a ghida energia în canalele ei subtile (nadi) corespunzătoare.

Vizionarii indieni din străvechime au urmărit să elucideze principiile naturii primordiale GUNA prin următoarea analogie:

Sattva, rajas şi tamas sunt trei forme ale aceleiaşi substanţe a naturii primordiale (mool prakriti), precum gheaţa, apa şi aburul sunt cele trei forme ale aceleiaşi substanţe - apa.

Sub formă de gheaţă, apa îşi pierde capacitatea naturală de a curge şi devine statică, limitată la o anume formă şi la un anume loc. în formă fluidă, apa poate curge liber în limitele vasului în care se găseşte. Sub forma de abur, este cea mai apropiată naturii ei, pentru că în această formă poate umple fiecare spaţiu şi îşi găseşte drumul prin toate cotloanele, ungherele şi nişele. Gheaţa corespunde aspectului tamas al esenţei, forma în care particulele individuale nu mai au puterea de a se mişca.

Apa fluidă corespunde aspectului rajas a esenţei, stadiul intermediar între gheaţă şi abur. Gheaţa trebuie să se transforme întâi în apă pentru a deveni abur şi viceversa. Apa înseamnă mişcare.

Aburul corespunde aspectului sattva al esenţei; el depăşeşte graniţele de greutate şi formă.

Tot ceea ce există trece prin cele trei forme sattva-rajas-tamas. Sattva, rajas şi tamas sunt ca un şnur în care au fost împletite trei panglici colorate diferit. Într-un loc predomină o culoare (GUNA), în timp ce în alt loc predomină o altă culoare. Dacă însă privim şnurul în întregul lui, vedem că predominanţa uneia dintre culori este numai o iluzie. Toate cele trei aspecte coexistă. Cele trei GUNA nu sunt entităţi de sine stătătoare, ci trei forme, trei atribute diferite, trei dimensiuni, trei frecvenţe ale unei unice esenţe, ale unei existenţe, ale unui adevăr unic.

Cele trei GUNA nu se deranjează, nu se contrazic şi nici nu îşi pun reciproc bariere. Mai mult, ele se ajută să-şi depăşească pro­blemele şi să se dezvolte. Ele lucrează împreună şi separat şi se găsesc peste tot, în proporţii diferite.

NATURA PRINCIPIILOR GUNA

Adevărata natură sattva este desfătare. Adevărata natură rajas este durere. Adevărata natura tamas este interacţiune. Sattva este lumină. Rajas este acţiune. Tamas este densitate.

PUTEREA PRINCIPIILOR GUNA

Sattva este puterea luminoasă, care permite vederea clară şl care înlătură confuzia. Sattva este puterea intuiţiei, cea care permită, vederea dincolo de timp şi de spaţiu. Puterea clarviziunii „vizionarilor" şi a „sfinţilor" se dezvoltă din sattva. Puterea îi este desfătarea.

Rajas este puterea activă. Ea motivează şi inspiră în negoţ! Natura acestei puteri este durerea care rezultă din legea interac­ţiunii, rajas pune graniţe nemărginitului. Din starea de desfătare fără sfârşit, rajas conduce la cunoaşterea îngrădirilor şi a suferinţei.

Tamas este puterea delăsătoare şi izvorul îndărătniciei, al obsta­colelor şi al reţinerilor. Tamas seamănă îndoială şi confuzie. Se spune că tamas are puterea de a învălui lucrurile. Se spune că ea face şarpe dintr-o funie şi din ţânţar armăsar.

CUM SE MANIFESTĂ CELE TREI PRINCIPII GUNA

După cum s-a menţionat anterior, între cele trei gune nu există o relaţie concurenţială. întotdeauna le regăsim pe toate trei şi chiar dacă, la un moment dat, domină una dintre gune, o alta va domina mai târziu. Există trei gune pentru o unică energie, care are trei atribute. Toate trei sunt forme ale existenţei. Atâta timp cât energia se dezvoltă, ea se află într-o stare de tranziţie. Această trecere se face în trei paşi. Guna reprezintă cele trei atribute prin care are loc trecerea.

Atunci când în fiinţă predomină sattva, rajas şi tamas trec în plan secundar. În această stare nu se resimt impulsuri de a întreprinde acţiuni, orice senzaţie de constrângere dispare, nu există nimic determinat, nici un motiv de mişcare, nici o problemă de rezolvat, nici o nece­sitate de masă sau somn şi nici un motiv de confuzie. Ce rămâne este cunoaşterea pură, fiinţa şi desfătarea. Astfel apare iluminarea, puterea radiantă a harismei şi seninătatea.

Când în fiinţă predomină rajas, sattva şi tamas trec în plan secundar. Această stare eliberează o cantitate mare de energie şi inspiraţie şi se manifestă printr-o nevoie mare de muncă şi spirit întreprinzător. Prin rolul său de mijlocitor între sattva şi tamas, rajas le foloseşte pe ambele, cunoştinţa şi ignoranţa. Aceasta provoacă nelinişte. Când predomină rajas trăim faze de dispoziţie pozitivă şi negativă. Datorită naturii sale active, există pericolul ca rajas să determine ambiţia.

Dacă în fiinţă predomină tamas, atunci sattva şi rajas trec în plan secundar. În această stare ne simţim leneşi, delăsători şi somnolenţi. Domină întunericul, amăgirea şi ignoranţa. O indiferenţă inertă se face simţită în această stare, ca şi o lipsă de inspiraţie, de dorinţă de munci, chiar foamea şi sexualitatea nu mai prezintă interes, iar mintea este blocată. Este starea totalei delăsări, dominate însă de constrângeri şi nesiguranţă.

PRINCIPIILE GUNA ŞI AUTOÎMPLINIREA

Autoîmplinirea înseamnă pentru fiecare om care tinde spre desăvârşire să ajungă la o împlinire totală a fiinţei sale. Sattva, rajas şi tamas, cele trei gune, reprezintă o cheie importantă pentru conştientizarea propriei stări de existenţă. Fără această cheie nu ar exista modalitatea de a afla dacă ne dezvoltăm şi ne manifestăm în mod real eul. Direcţia naturală în care se dezvoltă lumea pleacă de la sattva, trece prin rajas şi ajunge la tamas. Totuşi, acelaşi rajas care conduce de la sattva la tamas poate fi folosit pentru a trans­forma tamas în sarfva. Prin intermediul celor cinci organe ale simţu­lui, omul are posibilitatea de a alege între a tinde continuu, prin dorinţe şi îngrădiri, în jos, spre delăsare (tamas), sau să fie activ (rajas) sau să se mişte în sus, spre lumină (sattva).

Omul predominat sattva are o privire de ansamblu şi poate cunoaşte trecutul, prezentul sau viitorul unui lucru. El are o pers­pectivă largă, ca a aceluia care stă în vârful muntelui şi care poate privi tot ce se află sub el.

Omul predominat e rajas poate vedea acelaşi obiect; el îl va ordona însă în schema proprie de funcţionare, putând cunoaşte efectiv valoarea prezentă a acelui lucru.

Omul predominat tamas va ignora obiectul până se va împiedi­ca de el.

Sattva este lumină, claritate şi cunoaştere.

Rajas este inspiraţie, activitate, durere.

Tamas este îndoială, întuneric şi obligaţie.

Fiecare om are posibilitatea de a alege dacă vrea mai multă lumină în viaţa sa sau dacă vrea să se conecteze fluxului energetic care duce în jos, în direcţia tamas şi să sfârşească în totală inacti­vitate, în moarte.

Pentru a tinde spre un nivel sattva mai înalt, trebuie produs mai mult rajas. Aceasta are loc cu mai multă durere şi printr-o disciplină mai severă, care ne îndepărtează pe moment de mulţumire, căci tamas poate fi eliminată prin autodisciplină.

Durerea iniţială ne arată drumul spre lumină, desfătare, spre claritatea care ne permite autocunoaşterea propriei naturi şi a rolu­lui pe care îl avem în Univers.

Cel care înţelege natura celor trei gune, prezenţa ei atotcuprin­zătoare, îi poate recunoaşte prezenţa în sine şi îi poate urmări acţiunile şi interacţiunile pentru tot restul vieţii.

De cum reuşim să observăm, din punctul de vedere al cunoaş­terii celor trei gune, impulsurile şi motivaţiile care ne fac să acţio­năm, vom prelua noi înşine răspunderea pentru dezvoltarea pro­priului organism.

Dacă ne observăm obişnuinţele culinare, somnul, sexualitatea, gândurile şi respiraţia, vom constata că hrana, îmbrăcămintea, culorile, tonurile, ciclurile diurne şi nocturne, schimbarea anotim­purilor şi altele asemenea produc schimbări în noi înşine; vom descoperi de asemenea că unele alimente sunt de natură sattva, altele rajas, iar altele tamas. Vom recunoaşte că unele tonuri, culori, perioade din zi sau anotimpuri sunt sattva, altele rajas, iar altele tamas. De asemenea, vom înţelege ce înseamnă să te mişti uşor, plin de energie, dar şi delăsător sau somnolent şi vom afla că pro­priile sentimente sunt cele mai clare şi simple îndrumări spre atin­gerea propriului eu.

Vom vedea că activităţi şi întâmplări care produc lumină, clari­tate şi focalizare sunt de natură sattva, că tot ceea ce produce inspi­raţie, activitate şi durere sunt rajas şi că tot ce conduce la con­strângere, îndoială, necunoaştere şi somn este de natură tamas.

Dacă ne dezvoltăm rajas pentru a înmulţi sattva, ne vom putea împotrivi mersului natural al lucrurilor şi vom uni conştiinţa indivi­duală cu acea conştiinţă din care porneşte totul. Răsplata celui care îşi asumă greutăţi este sat - chit - ananda (pură existenţă - pură conştiinţă - pură beatitudine).

HRANA SATTVA, RAJAS ŞI TAMAS

Alimentele proaspete, suculente, uşoare, uleioase, hrănitoare, dulci şi gustoase sunt de natură sattva. Dintre acestea se pot enu­mera: grâul, orezul, orzul, boabele verzi de soia, laptele, untul, mierea, zahărul nerafinat, sarea gemă, cartofii dulci, dovleceii, bostanii, castraveţii, spanacul, morcovii, sfecla roşie, fructele dulci si zemoase ca: mango, prune, pepeni galbeni şi roşii şi portocale dulci. Toate aceste alimente sunt uşoare, zemoase şi hrănitoare şi furnizează corpului, atunci când sunt corect folosite, energie sattva.

O masă compusă din alimente ca lapte, iaurt, lapte bătut, unt şi brânză proaspătă nefermentată oferă multă energie sattva. Acelaşi lucru este valabil şi pentru legume verzi, migdale, stafide, mere dulci, struguri dulci, banane, rodii, piper negru, grâu integral şi orez. Toate aceste alimente dau corpului energia necesară pe care acesta o consumă fără să îl împovăreze suplimentar şi îl ajută să ajungă la o chimie echilibrată a corpului, care formează piatra de temelie pentru a atinge o treaptă înaltă a conştiinţei în care pre­domină energia sattva.

Alimentele sattva aduc chitta (eul perceptibil, psyche) într-o stare de armonie, prin faptul că aduc sistemului individual un material uşor digerabil şi hrănitor.

Mărirea energiei sattva, precum şi dezvoltarea şi diversificarea spirituală poate fi susţinută şi prin alimente sattva, în special fructe, diverse soiuri de cereale, alese în funcţie de anotimp, şi legume, ali­mente ce corespund calităţilor sattva deja menţionate. Ideală este o dietă compusă numai din fructe ca portocalele dulci, merele, bananele, strugurii şi mango dulce. Cei care nu vor să renunţe la legume, cereale, seminţe şi păstăi trebuie să folosească grâu, târâ­te de grâu, pâine de casă din făină integrală (cel mai bine este să se folosească făină de grâu parţial încolţit, măcinat pe piatră), boabe de fasole mung, fasole galbenă, orez, legume cu frunze, diverse soiuri de dovleci, dovlecei, lapte şi unt.

CELE CINCI ELEMENTE ŞI SIMŢURILE

Cele cinci elemente (eter, aer, foc, apă şi pământ) se manifestă în cele cinci simţuri ale omului, cu ajutorul cărora el ia cunoştinţă de mediul înconjurător, precum şi în anumite activităţi şi funcţii fizio­logice ale sale. Fiecărui element îi este subordonat unul dintre simţuri - văzul, auzul, gustul, mirosul sau simţul tactil - şi organul corespunzător acestuia. în acelaşi timp, prin mijlocirea simţurilor, elementele se află în legătură cu cinci activităţi importante - depen­dente, într-un fel sau altul, de organele de simţ - şi, implicit, cu acele organe sau părţi ale corpului care participă la activităţile respective.

Astfel, eterul - mediul prin care se propagă sunetul - are subor­donat auzul. Dar organul auzului, urechea, este implicat în proce­sul comunicării (dacă nu am fi auziţi, nu am mai vorbi!), deci ele­mentul eter se manifestă şi în actul vorbirii, precum şi în organele sau părţile corpului legate de limbaj: gură, limbă, corzi vocale.

Aerului îi este subordonat simţul tactil (simţul pipăitului), al cărui organ este pielea. De regulă, noi pipăim cu mâna (de aceea pielea de pe mâini este deosebit de sensibilă), cu care săvârşim însă şi alte activităţi: cu mâna luăm, dăm, ţinem, acte aflate de asemenea în legătură cu elementul aer.

Elementul foc - care se manifestă ca lumină, căldură, culoare -are subordonat simţul văzului. Iar ochii, organul vederii, îndrumă mersul, având astfel o anumită legătură cu picioarele (un orb poate, desigur, să meargă, dar el îşi găseşte anevoie drumul, „orbecăie", cum se spune). Prin urmare, focul se află în legătură şi cu mersul şi picioarele.

Apa are subordonat gustul şi organul corespunzător, limba. Fără apă, dacă e uscată, limba nu simte gustul. Din punct de vedere funcţional, ea este înrudită cu penisul şi clitorisul. De altfel, în Ayurveda, acestea din urmă sunt numite „limbile de jos", în vreme ce limba propriu-zisă este numită „limba de sus". Iar cine e stăpân pe „limba de sus" are, evident, controlul şi asupra celor „de jos".

Elementului pământ îi e subordonat mirosul, al cărui organ de simţ este nasul. Una din funcţiile importante ale nasului, cea de eliminare a reziduurilor de aer prin expiraţie, e asemănătoare cu aceea de excreţie a anusului. Această legătură se vede, de pildă, în faptul că atunci când suntem constipaţi sau avem toxine în intestin­ul gros, respiraţia noastră devine neplăcută, iar simţul mirosului

slăbeşte.

Pentru Ayurveda, corpul uman şi organele de simţ sunt mani­festări ale energiei cosmice, sub forma celor cinci elemente. Acestea izvorăsc - după cum afirmă vechii înţelepţi (rishis) - din însuşi Spiritul cosmic, iar scopul Ayurvedei este să înlesnească legătura armonioasă şi deplină între corpul nostru şi acest Spirit.

SIMŢUL GUSTULUI

Apa este esenţială pentru recepţia gustului. Pentru a putea sesiza gustul unei substanţe, limba trebuie să fie umedă.

Există şase senzaţii gustative sau savori esenţiale: dulce, acru, sărat, iute, amar şi astringent. Aceste şase senzaţii primare de gust derivă din cele cinci elemente.

Oamenii la care predomină vata ar trebui să evite excesul de sub­stanţe amare, iuţi şi astringente, căci acestea accentuează elemen­tul aer şi au tendinţa de a provoca balonări. Lor le sunt indicate dul­cele, acrul şi săratul.

Oamenii cu constituţie pitta ar trebui să evite substanţele acre, iuţi şi sărate, care perturbă elementul foc din corp. Lor le sunt favo­rabile substanţele dulci, amare şi astringente.

Oamenii cu constituţie kapha ar trebui să evite alimentele dulci, acre şi sărate, căci acestea perturbă elementul apă din corp. Ei ar trebui să aleagă alimente cu gust iute, amar sau astringent.

RASA, VIRYA ŞI VIPAK

Farmacologia Ayurveda se bazează pe conceptele rasa, virya şi vipak. Substanţele organice şi anorganice provoacă senzaţii dife­rite de gust şi temperatură atunci când traversează gura, stomacul, intestinul subţire şi cel gros. Prima percepţie de gust care se pro­duce când o substanţă atinge limba se numeşte rasa. Când sub­stanţa înghiţită ajunge în stomac, apare o senzaţie de cald sau de rece. Aceasta este denumită virya. Efectul virya depinde de proprie­tatea de încălzire sau răcire a substanţei.

Alimentele au şi un efect ce se dezvoltă după digestie şi este numit vipak. De exemplu, în majoritatea cazurilor, carbohidraţii devin, după mestecare şi digestie, dulci, iar gustul lor după digerare - vipak - este dulce.

Rasa, virya şi vipak formează baza farmacologiei ayurvedice. Practica a demonstrat că există numeroase alte substanţe care dezvoltă un efect specific în corp.

Conceptele rasa, virya şi vipak nu se referă numai la alimente şi la plante medicinale, ci şi la pietre preţioase, minerale, metale, culori, ca şi la aspecte spirituale şi emoţionale.

Tabelul următor prezintă regulile generale pentru determinarea principiilor rasa, virya şi vipak.

Aliment

Rasa

Virya

Vipak

miere

lămâie

mandarină

ceapă

şofran

rodie

dulce

acru

sărat

iute

amar

astringent

rece

fierbinte

fierbinte

fierbinte

rece

rece

dulce

acru

dulce

iute

iute

iute

În general, se poate spune că nuanţele de gust dulce şi sărat au un vipak dulce; aerul are un vipak acru, iar gusturile iute, amar şi astringent au un vipak iute. Rasa şi vipak sunt legate direct de gus­tul substanţelor, în timp ce virya se referă la efectul lor de rece sau

fierbinte.

Aceste trei aspecte au un efect direct asupra umorilor şi influ­enţează alimentaţia şi transformarea ţesuturilor. Aceste proprietăţi nu pot fi înţelese decât prin experienţă individuală.

ELEMENTELE CORESPUNZĂTOARE FIECĂRUI TIP DE GUST

Tabelul următor poate servi cititorilor ca ghid pentru înţelegerea principiilor rasa, virya şi vipak, a proprietăţilor şi efectelor acestora.

 

GUSTUL

ELEMENTE CUPRINSE

1.    

dulce

pământ şi apă

2.    

sărat

apă şi foc

3.    

acru

pământ şi foc

4.    

picant, iute

foc şi aer

5.    

amar

aer şi eter

6.    

astringent

aer şi pământ

Dulce (pământ şi apă)

Proprietăţi: Răcoritor

Efecte: Anabolice. Reduce vata şi pitta, măreşte kapha. Măreşte puterea. Potoleşte setea, dă senzaţia de ardere,

hrăneşte şi linişteşte.

Dezavantaje: Favorizează obezitatea, provoacă somn prelungit, dă senzaţia de greutate, letargie, anorexie, tuse, diabet şi creşterea anormală a musculaturii.

Exemple: Grâu, orez, lapte, zahăr candel, zahăr, curmale, lemn dulce, trifoi roşu, mentă, ulm.

Acru (pământ şi foc)

Proprietăţi: Conferă căldură. Este uşor, fierbinte şi uleios.

Efecte: Anabolic: reduce vata, măreşte pitta şi kapha.Accentuează gustul mâncărurilor.Trezeşte apetitul şi ascute mintea.

Ascute simţurile. Facilitează evacuările şi fluxul de spută.

Dezavantaje: Măreşte setea, sensibilitatea dinţilor, fluidizarea kapha. Sporeşte cantitatea de toxine din sânge, poate provoca edeme, formaţii tumorale, arsuri şi aciditate.

Exemple: Iaurt, brânză, struguri verzi, lămâie, bame, măceşe.

Sărat (apă şi foc)

Proprietăţi: Conferă căldură. Este greu, uleios şi fierbinte.

Efecte: Anabolic: micşorează vafa, măreşte pitta şi kapha. Facilitează digestia, are efect antispatic şi purgativ. Favorizează producerea sputei. Anihilează alte variante de gust. Provoacă retenţia de lichide.

Dezavantaje: Efecte negative asupra sângelui, provoacă leşinuri şi o supraîncălzire a corpului, accentuează bolile

de piele. Provoacă inflamaţii, deteriorează sângele, provoacă tumori stomacale, eczeme, acnee şi măreşte tensiunea sanguină.

Exemple: Sare marină, sare gemă.

Iute (foc şi aer)

Proprietăţi: Conferă căldură.

Efecte: Catabolic: reduce kapha, măreşte vatta şi pitta, curăţă cavitatea bucală. Facilitează digestia şi absorbţia hranei.

Curăţă sângele, vindecă boli de piele, dizolvă hematoame, curăţă corpul.

Dezavantaje: Accentueză căldura, cantitatea de sudoare, provoacă leşinuri, dă senzaţia de arsură în gât,

stomac şi inimă. Poate provoca tumori stomacale, ameţeli şi leşin.

Exemple: Ceapă, ridichi, ardei, ghimbir, usturoi, asafotida, piper de Cayenne.

Amar (aer şi eter)

Proprietăţi: Răcoritor. Este uşor şi rece.

Efecte: Catabolic: micşorează pitta şi kapha, măreşte vata. Accentuează celelalte gusturi. Acţionează antitoxic, distruge germenii. Remediu împotriva leşinului, mâncărimilor şi senzaţiei de arsură în corp.

Dezavantaje: Accentuează asprimea, slăbirea şi senzaţia de uscăciune. Poate provoca ameţeală şi chiar leşin. Exemple: Rădăcină de păpădie, ştevie, rubarbă, sulfină, rădăcină de genţiană.

Astringent (aer şi pământ)

Proprietăţi: Răcoritor. Este uscat, aspru şi rece.

Efecte: Catabolic, reduce pitta şi kapha măreşte vata. Are efect calmant, dar poate provoca constipaţie, provoacă constricţia vaselor, este hemostatic.

Dezavantaje: Accentuează uscăciunea gurii, balonările, constipaţia, împiedică vorbirea. Un exces de substanţe astringente poate duce la îmbolnăvirea inimii.

Exemple: Banane verzi, smirnă, şofran, alaun.

SIMŢUL GUSTULUI ŞI INFLUENŢA SA ASUPRA TEMPERAMENTULUI

Toate alimentele posedă o natură proprie. Dar, deşi în alimente există nenumărate substanţeşi elemente, acestea produc numai şase senzaţii gustative diferite.

Acestea sunt:

1. dulce

2. sărat

3. acru

4. picant

5. amar

6. astringent (metalic).

Fiecare dintre aceste senzaţii gustative sau savori apare prin combinarea a două dintre cele cinci elemente: pământ, apă, foc, aer şi eter.

1. Gustul dulce - Madhura rasa

Gustul dulce apare din combinarea apei şi a pământului. Acest gust este prin natura lui sattva. De aceea, mâncarea dulce este hrănitoare, produce bunăstare şi mulţumire. Ea furnizează sis­temului calorii, înlătură nervozitatea (care apare din lipsă de glu­coza), ajută în caz de hiperaciditate, conferă pielii un luciu sănătos şi vindecă boli provocate de aer (vata) şi bilă (pitta). Mierea şi zahărul sunt cele mai bune exemple pentru a descrie gustul dulce. Utilizarea exclusivă a dulciurilor sau excesul de dulciuri dezvoltă limfa (kapha) şi îngraşă. De asemenea, mâncate fără măsură, dul­ciurile pot conduce la constipaţie, îngreunează digestia şi favorizează apariţia viermilor intestinali.

2. Gustul acru - Amla rasa

Gustul acru apare prin combinarea apei cu focul. Gustul acesta are o natură rajas şi stimulează spiritul. El creşte pofta de mâncare şi măreşte aportul de salivă (numai gândul la ceva acru umple gura de salivă). în acest mod, digestia este stimulată şi sunt vindecate bolile produse de aer. Lămâile şi iaurtul sunt cei mai buni repre­zentanţi ai gustului acru.

în exces, mâncarea acră este dăunătoare oamenilor cumpătaţi, ca şi bărbaţilor în general, pentru că subţiază lichidul seminal. în plus, prea mult acru irită gâtul, sporeşte aciditatea sângelui şi dez­voltă bila şi limfa.

3. Gustul sărat - Lavana rasa

Gustul sărat apare din contopirea pământului cu focul. El este de natură rajas şi provoacă de aceea poftă de mâncare. El atrage apa, lărgeşte canalele corpului şi vindecă boli provocate de aer. în plus, fluidizează limfa (kapha). Sarea gemă, sarea de mare şi cea de salină sunt exemple pentru acest gust.

Consumarea excesivă a sării sau mâncărurilor sărate provoacă uscăciune, riduri, impurifică sângele, strică dinţii şi provoacă boli de piele, care sunt în legătură cu deranjamentele funcţionale ale bilei (pitta).

4. Gustul amar - Tikta rasa

Gustul amar apare din contopirea aerului cu eterul (akasha). Este de natură rajas, stimulează pofta de mâncare şi purifică sân­gele. Gustul amar vindecă boli provocate de bilă (pitta) şi de limfă (kapha) şi omoară viermii din sistemul digestiv.

Pepenele amar (karela), asafotida (hing) şi chinina sunt exemple pentru ilustrarea gustului amar.

Dacă un aliment amar se consumă singur sau în exces, pro­voacă boli determinate de aer (vata), ceea ce conduce la pierderea de energie şi la nervozitate.

5. Gustul iute - Katu rasa

Gustul iute apare din combinarea aerului cu focul. El are o natură rajas-tamas şi stimulează organele de simţ. Dacă alimentele care au acest gust sunt consumate în formă pură (de exemplu boia) este suficientă o bucăţică pentru a face ochii să lăcrimeze şi nasul să curgă.

Gustul iute stimulează sistemul circulator, acţionând sudorific, şi vindecă boli provocate de dezechilibrul limfei (kapha). El usucă răni şi omoară viermii din tractul digestiv superior şi inferior. Piperul negru, ghimbirul şi boiaua au gust iute.

Dacă acest gust este folosit singur sau în exces va provoca arsuri în gât, gastrită, dureri în corp, ca şi boli provocate de aer (vata). Excesul de hrană iute dăunează ochilor şi lichidului seminal, provoacă sete şi usucă gâtul, gura şi buzele.

6. Gustul astringent - Kasaya rasa

Gustul astringent apare din combinarea aerului cu pământul. Este de natură rajas. El curăţă sângele, provoacă uscăciune, întăreşte aerul (vata) şi este bun pentru piele. El ajută digestia şi asimilarea de grăsimi şi uleiuri şi vindecă boli provocate de bilă (pitta) şi limfă (kapha).

Gustul uşor astringent al metalelor este un bun exemplu pentru acest gust. Folosite singure sau în exces, alimentele care au gust astringent provoacă uscăciunea gurii, a cerului gurii şi a buzelor, dar provoacă şi constipaţie, modificarea culorii pielii, sete, ca şi boli datorate dereglerării aerului (vara).

Din cele de mai sus se poate vedea că cele şase gusturi sunt responsabile pentru activitatea şi echilibrul celor trei umori: aer (numit şi vânt), bilă şi limfă.

Aerul (vata) este excitat de gustul astringent, de cel amar şi de cel iute şi este suprimat de gustul dulce, acru şi sărat.

Bila (pitta) este excitată de gustul iute, acru şi de cel sărat şi este suprimată de cel dulce, astringent şi amar.

Limfa (kapha) este excitată de gustul dulce, acru şi de cel sărat şi este suprimată de cel iute, astringent şi amar.

Un bucătar bun are datoria de a armoniza în mâncăruri toate cele şase gusturi şi nu să se rezume la gustul acru, sărat sau dulce, fără a le utiliza pe celelalte. Omul a fost creat să poată gusta şase gusturi diferite. Dacă acestea nu sunt stimulate alternativ, unele vor rămâne inactive, iar sistemul va resimţi lipsa unor anumite sub­stanţe chimice, fapt care conduce la apariţia unor dezechilibre.

O alimentaţie echilibrată trebuie să conţină toate cele şase tipuri de gust, în proporţii echilibrate. Unele dintre acestea sunt necesare în cantităţi mai mari, altele în cantităţi mai mici, în funcţie de puterea şi ponderea lor. Ultilizarea fără măsură a tuturor gusturilor, ca şi folosirea exclusivă a unuia singur, este neindicată - cu o excepţie, zilele de post.

HRANA ŞI CALITĂŢILE EI

Hrana care produce căldură în organism stimulează bila (pitta) şi vindecă răcelile. Utilizarea ei este resimţită de organism ca o încălzire. Mâncarea caldă este indicată pentru indivizii dominaţi de limfă (kapha).

Hrana care produce răceală în corp stimulează limfa (kapha) şi reduce căldura. Utilizarea ei este resimţită de organism ca o răcire. Hrana rece este indicată pentru indivizii dominaţi de bilă (pitta).

Hrana fierbinte şi uleioasă acţionează benefic, calmând. Ea vin­decă boli provocate de aer (vata) şi durerile de orice fel. Hrana fierbinte şi uleioasă este indicată pentru indivizii dominaţi de aer (vata).

Hrana fierbinte şi uscată acţionează cald, uscat şi deshidratant. Ea vindecă bolile provocate de limfă (kapha). Hrana fierbinte şi uscată este indicată pentru indivizii dominaţi de limfă (kapha).

Hrana rece şi uscată are un efect răcoritor şi deshidratant. Ea întăreşte aerul (vata) şi intensifică durerile. Hrana rece şi uscată este indicată pentru indivizii dominaţi de bilă (pitta) şi de limfă (kapha).

Hrana rece şi uleioasă este răcoroasă, lipicioasă, vindecă fier­binţelile şi uscăciunea şi stimulează limfa (kapha). Hrana rece şi uleioasă este indicată pentru indivizii dominaţi de bilă (pitta).