Viaţa este o experienţă a sentimentelor. Simţim cu ajutorul inimii. Abia atunci când renunţăm la judecăţi şi etichetări şi ne deschidem inima, avem cu adevărat acces la frumuseţea, vivacitatea, minunea şi inspiraţia pe care viaţa ni le oferă.

Exerciţiul perceperii şi acceptării sentimentelor

Ne retragem într-un colţ liniştit pentru câtva timp, închidem ochii şi urmărim să ne percepem propria fiinţă în întregul ei, începând cu trupul. Observăm ce stare interioară, ce emoţie, ce sentiment ne animă. Apoi:
1. Urmărim să percepem cu claritate emoţia sau sentimentul, eliberaţi de orice proiecţii sau gânduri despre el. Căutăm să simţim energia lui, forţa care-l însufleţeşte.
2. Ne raportăm cu iubire la acea trăire, acceptând-o întocmai aşa cum este ea, dincolo de orice judecată şi categorisire bine-rău. Învăluim în iubire forţa ce rezidă în ea.
3. Ne raportăm cu iubire la noi înşine atât când percepem sentimentul, cât şi atunci când percepem energia lui caracteristică.

Când începem procesul de percepţie — lipsită de orice etichetări, descrieri sau judecăţi — a stărilor interioare, căutăm să simţim mai întâi energia lor. Energia are o vibraţie proprie; urmărim să percepem vibraţia energiei prin trup. Apoi ne orientăm atenţia spre intensitatea acestei vibraţii. În final, percepem această intensitate a energiei în calitate de forţă — propria noastră forţă.

Am fost educaţi mult timp să înăbuşim anumite sentimente intense. Să fim răbdători cu noi înşine atunci când începem această nouă relaţie cu sentimentele noastre — o relaţie în care vom aprecia altfel vitalitatea şi varietatea pe care ele le aduc vieţii voastre, pe măsură ce le eliberăm din captivitate.

Etichetarea trăirilor noastre — ca fiind de tristeţe, de furie, de teamă etc. — blochează energia şi produce disconfort lăuntric. Renunţând treptat la etichetări, devenim din ce în ce mai apţi să ne redobândim propria energie şi începem să ne bucurăm de noul exerciţiul de percepere a sentimentelor noastre.

Chiar dacă este greu de crezut, fiecare trăire, fiecare sentiment, în forma sa nedistorsionată şi eliberată de temeri, de convenţii sociale şi educaţionale constituie un anumit aspect al fericirii. Fericirea are multe aspecte. Poate fi inspiratoare şi antrenantă, contemplativă şi calmă, plină de compasiune şi de iubire sau stăruitoare şi captivantă. Nu există limită pentru varietatea de calităţi pe care le are.

Pe măsură ce practicăm perceperea trăirilor şi sentimentelor aşa cum sunt ele, încrederea în sine şi în ceilalţi creşte. În cele din urmă, prin practică perseverentă, vom putea să ne simţim şi trăim plenar sentimentele, eliberaţi de teamă sau tulburare. Apoi vom recunoaşte că fiecare sentiment este în esenţă plin de fericire şi ne conectează profund la esenţa noastră lăuntrică.

Fragment din cartea Poţi avea totul, de Arnold M. Patent, publicată la Editura Deceneu.